Modelul inflației cosmice a reprezentat fundamentul cosmologiei moderne pentru decenii întregi.
Acest concept afirmă că la începutul universului a avut loc o expansiune extrem de rapidă într-o fracțiune de secundă, proces care ar fi creat bazele structurii cosmice actuale cu galaxii, stele și planete.
Deși acest model a avut succes în explicarea unor fenomene cosmice, el prezintă o limitare semnificativă: necesită numeroși parametri ajustabili și ipoteze speculative, dificil de verificat științific.
O echipă internațională de cercetători, condusă de Raúl Jiménez, cosmolog la Institutul de Științe al Cosmosului Universității din Barcelona, propune acum o teorie alternativă publicată în Review Physical Review Research.
Această nouă abordare oferă o explicație mai simplă, bazată exclusiv pe principii observate și demonstrate științific. Modelul inflaționist, introdus în anii ’80, a câștigat acceptare datorită capacității sale de a explica uniformitatea universului și formarea structurilor la scară largă.
Totuși, acesta necesită introducerea unor câmpuri energetice ipotetice și parametri liberi care pot fi ajustați pentru a face modelul compatibil cu observațiile. Această flexibilitate ridică întrebări fundamentale despre predictibilitatea reală a teoriei.
Ca răspuns la această problemă, Jiménez și echipa sa au dezvoltat o abordare alternativă. Ei au pornit de la spațiul de Sitter, o stare cosmică recunoscută, asociată cu energia neagră responsabilă pentru accelerarea expansiunii actuale a universului.
Această configurație nu necesită elemente speculative și se încadrează perfect în fizica modernă. În centrul noii teorii se află undele gravitaționale, fluctuații ale spațiu-timpului prezise de teoria relativității generale a lui Einstein și confirmate experimental.
În cadrul acestei noi teorii, undele gravitaționale sunt considerate sursa fluctuațiilor inițiale de densitate care ar fi fost suficiente pentru a declanșa formarea treptată a tuturor structurilor cosmice.
Spre deosebire de modelul inflaționist, noua abordare se bazează pe fluctuațiile cuantice naturale ale gravitației, care evoluează în mod complex și neliniar. Aceste interacțiuni permit apariția structurilor în univers fără necesitatea unor ipoteze suplimentare.
Raúl Jiménez subliniază că această nouă propunere se bazează doar pe elemente cunoscute și demonstrate, în contrast cu modelele anterioare care includeau elemente niciodată observate.
Ceea ce distinge acest nou model este simplitatea sa și capacitatea de a genera predicții clare, care pot fi confirmate sau infirmate prin observații. Această nouă teorie deschide o cale promițătoare pentru înțelegerea originilor universului, bazată pe o abordare riguroasă și verificabilă.
Prin evidențierea rolului undelor gravitaționale și eliminarea ipotezelor speculative, ea contestă consensul științific existent și oferă perspective interesante pentru viitorul cosmologiei.
