Un comprimat alb, două înghițituri de apă, și durerea dispare ca prin minune. Gestul e atât de banal încât nimeni nu-și mai pune întrebări. Și totuși, dacă paracetamolul ar fi inventat astăzi, ar mai primi vreodată undă verde din partea autorităților sanitare?
Un toxicolog celebru a stârnit recent un adevărat cutremur în lumea medicinei, sugerând că răspunsul ar putea fi un „nu” categoric. Povestea acestui medicament-miraj începe însă cu o contradicție greu de digerat.
Vorbim despre molecula pe care o găsim în spatele a peste 200 de produse diferite din farmaciile franceze, de la Doliprane la Dafalgan, despre primul remediu la care apelăm pentru copii, despre aliatul femeilor însărcinate.
Cum poate ceva atât de integrat în rutina noastră zilnică să fie privit cu atâta suspiciune? David Healy, nume greu în toxicologia mondială, a aruncat în dezbatere o idee care sfidează bunul-simț: utilizarea îndelungată a acestui analgezic ar putea să nu fie deloc inofensivă.
Nu vorbește despre un comprimat luat din când în când, ci despre ceea ce se întâmplă când administrarea devine un reflex săptămânal, o obișnuință care se instalează tăcută, fără ca nimeni să tragă un semnal de alarmă.
Riscurile ascunse ale consumului cronic
Cifrele prezentate de cercetătorii britanici dau de gândit. Cei care consumă peste 15 comprimate pe săptămână și-ar putea vedea riscul de afecțiuni cardiovasculare urcând cu până la 68%.
Iar pentru rinichi, lucrurile stau și mai sumbre: un consum total care depășește 500 de grame acumulate de-a lungul vieții ar putea dubla probabilitatea apariției complicațiilor. Poate cel mai tulburător detaliu
este însă asocierea dintre doza zilnică de 3 grame și o creștere a mortalității cu până la 63%. Un alt studiu, publicat în 2024, a adăugat un nou strat de îngrijorare: utilizatorii cronici au un risc cu 28% mai mare de a dezvolta cancer la ficat.
Dar înainte de a intra în panică, merită să privim imaginea completă. Chiar și autorii acestor cercetări își temperează propriile concluzii, atrăgând atenția că riscurile suplimentare rămân moderate, mai ales raportat la șansele de bază, oricum reduse, ale populației generale.
Există însă o capcană mult mai subtilă, despre care puțină lume vorbește. Paracetamolul nu se ascunde doar în cutiile marcate cu numele lui. Îl găsim și în combinații cu alte substanțe active, în medicamente pentru răceală, pentru gripă, pentru dureri difuze.
Iar aici intervine pericolul real: cumulezi două sau trei tratamente diferite, fără să verifici etichetele, și ai depășit deja pragul maxim de 3 grame pe zi, fără să-ți dai seama. Consecințele pot fi dramatice, iar ficatul plătește prețul cel mai mare.
Nu întâmplător, supradoza de paracetamol rămâne principala cauză a transplanturilor hepatice de origine medicamentoasă în Franța.
Cum folosim paracetamolul fără să ne punem sănătatea în pericol
În fața acestor date, întrebarea firească este dacă ar trebui să renunțăm complet la acest medicament. Răspunsul specialiștilor este, surprinzător, unul echilibrat.
Comparativ cu antiinflamatoarele nesteroidiene sau cu opiaceele, paracetamolul rămâne în continuare alegerea mai sigură pentru dureri ocazionale. Avertismentele nu vizează utilizarea punctuală, ci abuzul cronic, transformarea unui remediu de urgență într-un obicei zilnic.
Câteva reguli simple pot face diferența dintre un tratament eficient și un pericol tăcut. O doză nu ar trebui să depășească 1 gram, iar totalul zilnic, fără recomandare medicală, nu ar trebui să treacă de 3 grame.
Între două administrări trebuie să treacă cel puțin 4 ore, iar tratamentul nu ar trebui să se întindă peste 3 zile pentru febră sau 5 zile pentru durere. Verificarea compoziției fiecărui medicament pe care îl iei devine, astfel, un reflex esențial.
Paracetamolul nu este, deci, dușmanul din trusa de medicamente. Dar nici nu mai poate fi tratat cu lejeritatea cu care îl înghițim astăzi, fără să clipim.
Rămâne o întrebare pe care fiecare dintre noi ar face bine să și-o pună înainte de a deschide cutia: chiar am nevoie de acest comprimat acum, sau organismul meu îmi cere doar puțină răbdare?
