Doar unul din trei pacienți trece de pragul de doi ani de la diagnostic. Cancerul cerebral cel mai agresiv transformă viața într-o cursă contracronometru, iar medicina clasică ajunge adesea cu un pas în urmă.
Însă o echipă de cercetători americani a găsit o cale care sună aproape neverosimil: acoperă niște proiectile microscopice cu zahăr și le trimite direct în inima tumorii. Secretul constă într-un zid aproape de netrecut.
Creierul este protejat de o barieră biologică extrem de selectivă, care lasă să treacă doar substanțele strict necesare supraviețuirii lui. Glucoza, de pildă. Pentru că neuronii au nevoie de energie, organismul a dezvoltat un sistem de transport dedicat pentru acest zahăr, numit GLUT1.
Iar această portiță este exact cea pe care o exploatează acum cercetătorii de la Universitatea de Stat din Oregon.
Cum păcălește particula dulce bariera sângelui?
Au construit nanoparticule dintr-un amestec de colesterol și au încărcat fiecare particulă cu un zahăr foarte asemănător glucozei, manoza. Asta le permite să se prefacă a fi hrană pură. Sistemul GLUT1 le recunoaște drept combustibil și le lasă să intre nestingherite.
Este un cal troian de dimensiuni moleculare, care păcălește filtrul cel mai strict al corpului uman. Dar asta este doar jumătatea drumului. Odată ajunse în creier, nanoparticulele mai au un avantaj: glioblastomul exprimă transportorul GLUT1 de aproximativ trei ori mai mult decât țesutul sănătos.
Așa că particulele dulci se concentrează exact acolo unde trebuie, în tumoare, nu în zonele sănătoase din jur. În interiorul particulei se află o armă cu totul aparte: ARN mesager.
Nu este un medicament clasic, ci un set de instrucțiuni care codifică o proteină numită PTEN, un supresor tumoral natural. În celulele canceroase, acest mecanism de frânare a proliferării este defect.
Prin livrarea ARN-ului mesager, nanoparticulele resetează acest comutator, obligând celulele maligne să reia un ritm de diviziune controlat.
O speranță măsurată în procente și zile
La șoareci, rezultatele par desprinse dintr-un scenariu SF. Particulele acoperite cu zahăr pătrund în creier de 9,9 ori mai eficient decât cele simple. După 28 de zile, tumora ocupa în medie 52% din creier la animalele netratate, dar doar 2,3% la cele care au primit tratamentul.
Supraviețuirea medie a sărit de la 33 la 49 de zile, fără semne de toxicitate la nivelul organelor principale. Cifrele impresionează, însă vin cu un avertisment pe măsură. Testele s-au oprit la șoareci.
Distanța până la primul pacient este uriașă și presupune studii pe celule umane, apoi pe tumori reale, înainte ca vreun medic să poată vorbi despre un tratament. Nu există niciun remediu, doar o îmbunătățire măsurată a speranței de viață.
Însă atunci când un cancer rezistă la tot ce are medicina mai puternic, fiecare fisură din zidul său merită privită cu atenție. Iar aceasta, cel puțin pentru moment, arată ca un troian acoperit cu zahăr.
