Într -un deșert cosmic, unde condițiile sunt implacabil de ostile oricărei forme de viață terestră, s-a desfășurat recent o experiență științifică ale cărei rezultate au uimit comunitatea academică.
Cercetătorii japonezi au publicat descoperirile lor dintr-un experiment realizat la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS), un demers care a testat limitele rezistenței biologice.
Timp de aproape nouă luni, o bucată de mușchi vegetal din specia Physcomitrium patens a fost expusă direct la rigorile spațiului, nu în interiorul unui laborator protejat, ci fixată pe peretele exterior al ISS.
Scopul acestei inițiative, coordonate de o echipă a Universității din Hokkaido, Japonia, era să determine dacă o plantă primitivă, cunoscută pentru capacitatea sa de a prospera în cele mai aspre medii de pe Pământ, ar putea supraviețui unei expuneri prelungite la vidul spațial.
Mediul spațial, așa cum subliniază cercetătorii în publicația lor recentă din revista iScience, impune o serie de factori de stres inexistenți pe planeta noastră. Aceștia includ fluctuații extreme de temperatură, radiații intense, raze UV nocive, vid absolut și o gravitație modificată.
În fața acestor provocări, așteptările inițiale ale oamenilor de știință privind rata de supraviețuire a sporilor erau aproape nule. Experimentul a durat 283 de zile, desfășurându-se între anii 2022 și 2023.
Rezultatele au contrazis însă orice previziune pesimistă: peste 80% dintre spori au supraviețuit condițiilor spațiale extreme. Mai mult, după revenirea pe Pământ și analizarea lor în laborator, peste 90% dintre acești spori au reușit să germineze.
Această rată remarcabilă de supraviețuire reprezintă o dovadă convingătoare că viața, așa cum a evoluat pe planeta noastră, posedă mecanisme celulare intrinseci capabile să facă față unor condiții de o severitate extraordinară.
Cercetătorii sugerează că structura protectoare care înconjoară sporii a jucat un rol crucial în apărarea lor împotriva efectelor dăunătoare ale razelor ultraviolete.
Este plauzibil ca aceste structuri să fie rezultatul unei adaptări evolutive care a avut loc cu sute de milioane de ani în urmă, servind la protejarea primelor plante în perioada primelor extincții în masă, după colonizarea uscatului.
Descoperirea deschide noi orizonturi pentru dezvoltarea viitoarelor sisteme agricole în spațiu, oferind indicii prețioase despre viabilitatea anumitor soluri extraterestre pentru cultivarea plantelor, similar practicilor de pe Pământ.
Pentru inițiatorii studiului, munca lor ar putea pave calea către construirea unor ecosisteme în medii extraterestre, inclusiv pe Lună și pe Marte.
În acest context, Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială (JAXA) ar putea propune o colaborare cu NASA, în cadrul ambițiosului program Artemis, pentru a explora aceste posibilități revoluționare.
