Un studiu franco-olandez recent a adus lumină asupra modului în care creierul uman percepe și înregistrează trecerea timpului, oferind totodată indicii prețioase despre cum explorăm spontan amintirile.
Capacitatea umană de a retrăi experiențe în succesiunea lor cronologică, deși aparent simplă, ascunde mecanisme complexe care au intrigat multă vreme neurologii. Cercetătorii francezi și olandezi au investigat modul în care creierul procesează ordinea temporală și cum stochează amintirile episodice.
Studiul, publicat în Journal of Neuroscience, sugerează că neuronii din hipocamp, regiunea cerebrală asociată cu memoria, rămân activi chiar și în absența stimulilor externi.
Pentru a ajunge la această concluzie, oamenii de știință au monitorizat activitatea cerebrală a unor pacienți epileptici prin intermediul unor electrozi implantați în scop diagnostic. Experimentul a implicat două grupuri de voluntari care au memorat o secvență de imagini.
Primul grup a fost rugat să anticipeze imaginea următoare după oprirea aleatorie a secvenței, în timp ce al doilea grup a vizionat aceeași secvență fără instrucțiuni suplimentare.
Observațiile au arătat că neuronii hipocampali continuă să proceseze informația temporală chiar și în perioadele de inactivitate, activându-se la momente precise, indiferent de prezența stimulilor externi.
Această constatare sugerează existența unui flux temporal intern, independent de lumea exterioară, un fel de cod temporal intern al creierului. Studiul confirmă existența unei codificări temporale în creier și deschide noi perspective în înțelegerea tulburărilor neurologice.
Cercetătorii își continuă investigațiile, concentrându-se acum pe modul în care sunt codificate amintirile.
Această capacitate a creierului de a menține o codificare temporală autonomă ar putea explica anumite disfuncții cognitive observate la pacienții cu boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer.
Înțelegerea mecanismelor de procesare și stocare a timpului de către hipocamp ar putea duce la îmbunătățirea diagnosticului precoce și la dezvoltarea unor tratamente inovatoare pentru conservarea sau restabilirea acestor funcții esențiale.
