Cercetătorii chinezi au dezvoltat o imprimantă 3D destinată producției de aditivi aerospațiali, capabilă să utilizeze regolitul lunar drept material de construcție.
Regolitul, cunoscut sub denumirea de pământ lunar, este stratul de material granular, compus din praf, sol și fragmente de rocă, care acoperă roca-mamă a Lunii, având o grosime de câțiva metri.
Se estimează că această grosime variază între 3 și 5 metri în mările lunare și între 10 și 20 de metri în zonele înalte. Materialul rezultă din impacturile meteoriților asupra suprafeței lunare.
Datorită prezenței sale extinse pe Lună, regolitul este considerat un candidat ideal pentru materialul principal de construcție în viitoarele așezări lunare, oferind potențialul de a reduce semnificativ costurile asociate transportului de materiale de pe Pământ.
Agenția Spațială Americană (NASA), Agenția Spațială Europeană (ESA) și companii precum Blue Origin investighează activ această posibilitate. Din anul 2024, China a realizat experimente cu cărămizi din regolit pentru a evalua eficiența materialului în construcția unei stații permanente pe Lună.
Confirmările recente subliniază eficacitatea acestui material în contextul proiectelor de construcție lunară. Prototipul de imprimantă 3D a fost dezvoltat de cercetătorii de la Laboratorul de Explorare a Spațiului Profund din Hefei, China.
Detalii despre această inovație au fost publicate de agenția de știri chineză Xinhua pe 2 iulie 2025. Sistemul combină un concentrator solar de înaltă precizie cu o rețea flexibilă de fibre optice pentru energie.
Această configurație permite atingerea unor temperaturi suficient de ridicate pentru a topi regolitul, făcându-l compatibil cu procesele de fabricație aditivă.
Studiile preliminare au demonstrat capacitatea de a modela regolitul în diverse forme, incluzând suprafețe plane, linii și obiecte tridimensionale, evaluând în special sistemul de concentrare solară.
O provocare semnificativă rămâne gestionarea energiei solare în condițiile extreme specifice mediului lunar.
Aplicațiile teoretice ale imprimantei 3D cu regolit nu se limitează la construcția clădirilor, proiectele având în vedere și crearea de drumuri, piste de aterizare și alte elemente esențiale pentru o viitoare stație lunară.
Aspecte logistice, precum transportul imprimantei pe Lună și condițiile de inițiere a proiectelor la fața locului, necesită clarificare. Această inovație deschide noi perspective pentru explorarea spațială și, în special, pentru utilizarea resurselor in-situ.
Reducerea dependenței de materialele transportate de pe Pământ ar contribui la o abordare mai sustenabilă a explorării spațiale.
Este de reținut că regolitul nu este prezent exclusiv pe Lună, variante ale acestuia existând și pe alte corpuri planetare și cerești, precum Marte, Mercur și anumiți asteroizi.
