Cercetări recente au identificat două consecințe suplimentare ale schimbărilor climatice asupra urșilor polari, distincte de reducerea habitatului lor: leziuni la nivelul labelor și o vulnerabilitate crescută la agenți patogeni.
În 2022, cercetători de la Universitatea din Washington au observat leziuni precum lacerări, căderea anormală a părului, acumulări de gheață și ulcerații cutanate la nivelul labelor unor populații de urși polari adulți din Canada și Groenlanda.
Peste jumătate dintre urșii din populația canadiană prezentau astfel de răni, comparativ cu aproximativ unu din opt exemplare în Groenlanda.
Unii urși aveau chiar și blocuri de gheață cu diametrul de până la treizeci de centimetri aderate de pernuțe, ceea ce a dus la tăieturi adânci și a afectat mersul animalelor.
Aceste tipuri de leziuni nu au fost observate anterior de către cercetătorii care monitorizează aceste populații încă din anii 1990.
Urșii polari, adaptați pentru deplasarea pe gheață, au protuberanțe mici pe pernuțele labelor, mai proeminente decât la alte specii de urși, care facilitează aderența pe suprafețele alunecoase.
Paradoxal, aceste protuberanțe pot contribui la acumularea și înghețarea zăpezii umede pe labe, o problemă observată și la câinii de sanie nordici sau la câinii din rasa Newfoundland în regiuni montane.
Un studiu publicat în octombrie în revista *Ecology* avansează trei ipoteze, toate legate de încălzirea globală, pentru această acumulare crescută de gheață pe labe.
Prima sugerează că o cantitate redusă de zăpadă la sfârșitul primăverii și vara, împreună cu precipitațiile episodice sub formă de ploaie, creează o zăpadă umedă și noroioasă care se aglutinează pe labe și îngheață la scăderea temperaturilor.
O a doua posibilitate este că perioadele frecvente de căldură topesc zăpada de suprafață, care ulterior se reîngheață într-o crustă dură. Urșii polari, prin greutatea lor considerabilă, pot sparge această crustă în timpul deplasării, iar marginile ascuțite ale gheții le pot răni labele.
În cele din urmă, a treia ipoteză se referă la zonele de gheață fixă, locuri unde ghețarii de apă dulce se întâlnesc cu oceanul. Încălzirea în aceste medii duce la o gheață marină mai subțire, permițând apei de mare să se infiltreze în zăpadă.
Această zăpadă umedă ar îngheța apoi pe labele urșilor, cauzând leziunile observate.
Deși cercetătorii rămân prudenți în privința concluziilor asupra sănătății generale și a consecințelor pe termen lung ale acestor leziuni, apariția recentă a problemei indică impactul nuanțat al schimbărilor climatice.
Un alt studiu recent, publicat în octombrie 2024 în revista *PLOS*, arată că pe măsură ce Arctica se încălzește, urșii polari sunt expuși la viruși, bacterii și paraziți întâlniți rar în deceniile anterioare.
Pentru acest studiu, cercetătorii au analizat probe de sânge de la urși polari din Marea Ciukotsk, colectate în perioadele 1987-1994 și 2008-2017, căutând anticorpi la șase agenți patogeni. Cinci dintre acești agenți patogeni au fost detectați cu o frecvență mai mare în eșantioanele mai recente.
Aceștia includ paraziții responsabili de toxoplasmoză și neosporoză, bacteriile care cauzează tularemia și bruceloza, și virusul bolii Carré.
Creșterea prevalenței expunerii la acești agenți patogeni, care a variat semnificativ, indică modificări rapide ale căilor de transmitere în ecosistemul arctic.
Prevalența a fost corelată cu dieta și s-a dovedit a fi mai ridicată la femele, posibil din cauza necesității acestora de a se refugia pentru a-și crește puii.
În Arctica, unde încălzirea globală progresează de aproape patru ori mai repede decât media globală și unde urșii polari se confruntă cu o pierdere rapidă a habitatului lor de gheață marină, bolile infecțioase reprezintă o preocupare crescândă pentru gestionarii faunei sălbatice și comunitățile umane.
Având în vedere că oamenii care trăiesc în Arctica vânează uneori urși polari pentru hrană și mulți dintre agenții patogeni detectați în studiu pot fi transmiși și la oameni, sunt necesare lucrări suplimentare pentru a examina aceste populații în căutarea semnelor de boală.
Aceste observații subliniază impactul complex al schimbărilor climatice asupra urșilor polari și necesitatea continuării cercetărilor pentru a înțelege pe deplin consecințele pe termen lung asupra sănătății acestor populații.
Soluția propusă pentru atenuarea acestor probleme este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și limitarea încălzirii globale.
