Gândacii, cunoscuți pentru prezența lor în locuințe și restaurante, sunt un subiect de disconfort pentru mulți. Aceste insecte ne sunt familiare mai ales în regiunile tropicale și par a fi în expansiune globală.
Conform cercetărilor recente, gândacii sunt printre cele mai rezistente insecte, având capacitatea de a supraviețui condițiilor extreme, inclusiv impactului meteoritic care a decimat dinozaurii acum milioane de ani. În prezent, sunt prezenți pe aproape tot globul, cu excepția Antarcticii.
Un studiu din 2024 s-a concentrat pe distribuția gândacului german (Blatlla germanica), una dintre cele mai răspândite specii din cele 4.600 cunoscute. Un aspect notabil al acestor insecte este reproducerea lor rapidă.
Femelele pot depune ouă sub forma unui ootec – un recipient ce conține între 12 și 25 de ouă, iar în cazul gândacilor germani, o femelă poate produce între 3 și 6 asemenea receptacule, fiecare cu până la 50 de ouă. Însă, incubația depinde de specie și mediul înconjurător.
Rezistența la insecticide adaugă dificultăți suplimentare în controlul acestor invazii. Gândacii au abilitatea de a metaboliza substanțele toxice rapid, ceea ce le permite să dezvolte apărarea împotriva tratamentelor chimice. De
-a lungul ultimelor decenii, aceasta a devenit o problemă din ce în ce mai importantă pentru cei care se ocupă de combaterea dăunătorilor. Deși inițial eficiente, insecticidele își pierd treptat eficacitatea pe măsură ce gândacii dezvoltă mutații genetice care le sporesc supraviețuirea.
În fața acestei provocări, eforturile se îndreaptă spre alternative mai durabile, cum ar fi capcanele netoxice, tehnicile de control biologic și tratamentele termice. Până la găsirea unei soluții definitive, adaptarea la conviețuirea cu gândacii devine o necesitate.
Însă, limitarea proliferării lor este posibilă prin măsuri precum repararea scurgerilor, gestionarea corectă a deșeurilor organice și sigilarea fisurilor din locuințe.
