În zona Clarion-Clipperton din Oceanul Pacific, la aproximativ 4.000 de metri adâncime, cercetătorii au identificat un fenomen remarcabil: producția de oxigen în absența luminii.
Această zonă abisală, care se întinde pe 4,5 milioane de kilometri pătrați între Hawaii și coastele Mexicului, este cunoscută pentru prezența nodulilor polimetalici, formațiuni bogate în nichel, mangan, cobalt, cupru și zinc.
Studiul recent condus de Andrew Sweetman, ecologist la Asociația Scoțiană a Științelor Marine, a documentat producerea de oxigen într-un mediu unde fotosinteza este imposibilă din cauza absenței luminii solare.
Fenomenul, denumit „oxigen negru”, se datorează unei reacții electrochimice naturale care are loc la nivelul nodulilor polimetalici.
Acești noduli funcționează precum niște baterii geologice, fiind capabili să descompună apa în hidrogen și oxigen prin electroliză, datorită sarcinilor electrice acumulate pe suprafața lor.
Descoperirea contestă teoriile existente despre originea vieții aerobe și condițiile necesare pentru producerea oxigenului pe Pământ.
Experimentele de laborator au confirmat că procesul continuă chiar și după sterilizarea nodulilor, excluzând astfel posibilitatea ca fenomenul să fie rezultatul activității microbiene. Implicațiile acestei descoperiri se extind dincolo de limitele planetei noastre.
Lunile Europa și Enceladus, care orbitează în jurul lui Jupiter, respectiv Saturn, posedă oceane sub suprafețele înghețate și ar putea conține formațiuni geologice similare, sugerând noi posibilități pentru existența vieții în condițiile absenței luminii.
Contextul acestei descoperiri științifice coincide cu dezbateri intense privind exploatarea resurselor din zona abisală.
În timp ce companiile miniere subliniază importanța nodulilor pentru tranziția energetică, 25 de țări solicită un moratoriu asupra exploatării fondului marin, argumentând că riscurile ecologice nu sunt pe deplin înțelese.
Autoritatea Internațională a Fondurilor Marine continuă negocierile privind reglementarea acestei activități, în timp ce noile descoperiri științifice evidențiază complexitatea și importanța ecosistemelor abisale.
