30%. Atât a reușit un vaccin experimental să încetinească deteriorarea funcțiilor mentale la pacienții cu Alzheimer, potrivit unui studiu controlat. Cifra nu vine dintr-un calcul teoretic, ci dintr-o comparație directă între cei care au primit vaccinul și cei care au primit placebo.
Timp de zeci de ani, medicina a privit această boală ca pe o pantă fără frână. Odată instalată, tot ce rămânea era să însoțești pacientul în deteriorarea sa lentă. Tratamentele existente doar acopereau simptomele, fără să atingă mecanismele din spatele ei.
Până la sfârșitul lui 2022, niciun tratament nu reușise să schimbe cu adevărat evoluția bolii, deși Alzheimer este principala cauză a demenței la nivel mondial. Studiul care a spulberat această pasivitate a urmărit 185 de pacienți cu o formă ușoară a bolii, vaccinați timp de doi ani.
Vaccinul folosit, AADvac1, face parte din studiul clinic ADAMANT. Spre deosebire de abordările clasice, el nu țintește depozitele de amiloid, ci proteina Tau, responsabilă de încurcăturile neurofibrilare care distrug neuronii din interior.
Ce diferențiază vaccinul anti-Tau de anticorpii anti-amiloid?
Rezultatele au devenit cu adevărat interesante abia într-un grup restrâns. La pacienții de 67 de ani sau mai tineri, deteriorarea cognitivă a încetinit într-un mod vizibil, iar pierderea de țesut cerebral a fost și ea mai lentă.
Mai mult, un biomarker care măsoară moartea neuronilor a scăzut semnificativ. Este un pachet de indicii care se susține reciproc. Contextul explică de ce aceste rezultate sunt privite cu atâta atenție.
Terapiile cu anticorpi anti-amiloid, cândva considerate marile speranțe, au avut un parcurs sinuos. În 2022, mai multe astfel de tratamente au primit autorizații de introducere pe piață în Statele Unite, Marea Britanie, China și Japonia, după ce au arătat efecte pozitive.
Însă entuziasmul s-a domolit rapid. Unele rapoarte recente estimează că acești anticorpi au un efect redus sau chiar inexistent asupra memoriei după optsprezece luni, iar riscul de edem cerebral și microhemoragii este mai mare decât în cazul placebo.
Studiul EMERGE a fost un exemplu: a atins pragul semnificației statistice, dar diferența era atât de mică încât pacienții nu o simțeau în viața de zi cu zi. Tocmai de aceea, direcția anti-Tau apare ca un plus binevenit pentru un domeniu marcat de precauție.
O speranță care nu anulează prudența
Termenul care revine mereu este precocitate. Beneficiul real a fost observat la pacienții aflați în stadiul blând al bolii, în special la cei mai tineri. Nu este un detaliu. Dacă neuronii nu sunt încă distruși, tratamentul are șanse reale să intervină.
Cu cât boala avansează, cu atât mai puține șanse rămân. Prudența este obligatorie. O observație pozitivă într-un grup restrâns nu înseamnă încă o certitudine pentru toți pacienții, iar drumul până la utilizarea curentă a vaccinului este încă lung. Dar dincolo de toate limitele, ceva s-a schimbat.
O idee înrădăcinată de zeci de ani a început să cedeze: boala Alzheimer, odată diagnosticată, nu mai înseamnă automat o alunecare necontrolabilă.
Reducerea cu 30% a declinului cognitiv, obținută prin vaccinarea împotriva proteinei Tau, a scos din sertar un scenariu pe care mulți îl considerau imposibil. Pentru pacienți și pentru cei care îi îngrijesc, fiecare lună de luciditate în plus schimbă totul.
Dacă această direcție va fi confirmată în următorii ani, am putea vedea apariția unei noi clase de tratamente. Până atunci, speranța a redevenit o opțiune serioasă.
