Impactul asteroidului Chicxulub, ce a dus la dispariția dinozaurilor non-aviari, a avut efecte mult mai impresionante decât se estimase inițial. Pe lângă incendiile globale și perioada de întuneric cauzată de praful suspendat în atmosferă, un tsunami colosal a lovit planeta.
Cercetările recente au scos la lumină urmele acestui tsunami, descoperite sub formă de formațiuni geologice masive pe fundul oceanelor, ce se extind pe o arie mai largă decât se credea.
În urmă cu 66 de milioane de ani, un asteroid cu diametrul de aproximativ 12 kilometri a lovit Peninsula Yucatán din Mexic, generând craterul Chicxulub și declanșând un șir de evenimente catastrofale.
Pe lângă fenomenul atmosferic devastator, impactul a generat un cutremur de o magnitudine mai mare de 11, influențând masiv solul terestru și fundul oceanic.
Valurile tsunami-ului au modificat substanțial relieful subacvatic, formând structuri masive cunoscute astăzi sub denumirea de mega-ridicături.
Studiile realizate de oamenii de știință folosind date seismice 3D au dezvăluit prezența acestor ondulații timpuriu, extinzându-se pe suprafețe mult mai mari decât se anticipase.
O echipă de experți de la Universitatea din Louisiana a cartografiat o zonă de 200 km² pe Podișul continental al Louisianei, evidențiind atât variațiile de formă și orientare a structurilor geologice sub watere, cât și intensitatea enormă a valului tsunami.
Acest studiu are o relevanță majoră nu doar pentru înțelegerea unui eveniment istoric, ci și pentru dezvoltarea unor modele predictive care pot anticipa efectele unor viitoare impacturi asteroidale.
Deși probabilitatea unor noi ciocniri catastrofale este redusă, o mai bună înțelegere a efectelor coliziunilor anterioare poate ghida strategiile de avertizare și gestionare a riscurilor la coastă, contribuind la pregătirea pentru eventualele tsunami viitoare, care ar putea produce daune semnificative pe largi zone de litoral.
