Cândva, Yangtze, fluviul ce pulsează prin inima Chinei, nu mai era o sursă de viață, ci o potecă de beton și disperare. Pescuitul excesiv, barajele gigantice și o poluare sufocantă îl transformaseră într-un deșert acvatic, o arteră vitală aflată pe moarte.
Cu toate acestea, împotriva oricărei așteptări, gigantul se trezește. O interdicție totală și radicală de pescuit, impusă pentru zece ani începând cu 2021, a permis vieții să își reia cursul cu o vigoare care uimește ecologiștii.
În februarie 2026, rezultatele au venit: populațiile de pești mari s-au dublat, iar specii considerate pierdute pentru totdeauna, precum misteriosul marsuin fără aripioară, au început o recuperare istorică. Este povestea unei renașteri orchestrate cu miliarde de dolari și o mână de fier.
Pentru a înțelege amploarea acestui miracol, trebuie să ne amintim starea fluviului Yangtze cu doar câțiva ani în urmă. Delfinul de apă dulce chinezesc, faimosul Lipotes vexillifer, fusese declarat oficial dispărut, urmat îndeaproape de sturionul cu nas de lopată.
Peste 135 de specii fuseseră pur și simplu șterse din inventare. În ciuda unor investiții colosale în calitatea apei, nimic nu părea să poată opri hemoragia biodiversității.
Cauza era simplă: un fluviu ce trebuia să hrănească 30% din populația Chinei era, în același timp, motorul industrial pentru 47% din PIB-ul național. Era un echilibru imposibil de menținut.
Astfel, în 2021, Beijingul a luat o decizie fără precedent în istoria conservării: o interdicție totală a pescuitului comercial pentru un deceniu. Nu a fost o simplă recomandare, ci o acțiune la scară națională.
Guvernul a mobilizat o adevărată poliție fluvială, a rechemat 111.000 de bărci de pescuit și a relocat forțat 231.000 de pescari, investind peste 2,7 miliarde de dolari pentru a compensa acest șoc social. Această tăcere impusă pe ape a acționat ca un electroșoc.
Fără presiunea constantă a plaselor și a elicelor, speciile migratoare au început să recolonizeze zonele superioare ale fluviului. Masa totală de pești eșantionați s-a dublat în mai puțin de cinci ani, dovadă că natura așteaptă doar un răgaz pentru a-și revendica drepturile.
Studiul publicat recent, pe 12 februarie, în prestigioasa revistă Science, dezvăluie o schimbare fascinantă de paradigmă în însăși structura ecologică a fluviului. Deși numărul total de indivizi stagnează, calitatea și dimensiunea peștilor au explodat.
„Prădătorii” și speciile mari, cum ar fi plătica neagră de Amur, domină din nou biomasa. Mai sus în lanțul trofic, singurul mamifer de apă dulce rămas, marsuinul fără aripioară de Yangtze, a înregistrat o creștere de 33% a populației.
Acum sunt aproape 600 de exemplare, o cifră la care nimeni nu spera pentru acest animal, a cărui dispariție iminentă era prezisă cu mai puțin de un deceniu în urmă. Această recuperare nu este explicată doar prin absența plaselor.
Reducerea zgomotului subacvatic, provocată de retragerea masivă a bărcilor de pescuit, le-a redat acestor mamifere ultrasensibile capacitatea de a vâna și de a comunica. Cu toate acestea, cercetătorii, precum Sébastien Brosse de la Universitatea din Toulouse, rămân prudenți.
Acest succes reprezintă o „rază de speranță” fragilă. Refacerea fluviului Yangtze se bazează pe o gestionare a crizei aproape militară, care a transformat în mod durabil comunități umane întregi.
Pentru ca acest miracol să nu fie doar un foc de paie, va fi necesar să învățăm cum să reintegrăm omul în acest sistem fără a-l transforma din nou într-un prădător orb.
Provocarea acum este de a trece de la interdicția totală la o gestionare științifică durabilă, pentru ca cântecul marsuinului să nu mai amuțească niciodată.
