Cerul din apropierea sistemului nostru solar continuă să fie un domeniu de studiu plin de surprize. O descoperire recentă aduce în prim-plan un nor de hidrogen molecular, numit EOS, la numai 300 de ani-lumină de Terra.
Acest nor, invizibil până de curând, este plin de gaz și praf, compus în principal din molecule de hidrogen, și joacă un rol crucial în univers ca leagăn al stelelor și al sistemelor planetare.
Când condițiile de densitate și temperatură sunt potrivite, acești nori se pot prăbuși sub propria gravitație, dând naștere stelelor și planetelor. Norii moleculari, având densitate mare, sunt adesea reci și opaci, ceea ce face dificilă observația lor directă.
De obicei, astronomii îi detectează prin semnături chimice, cum ar fi monoxidul de carbon, rezultat al reacțiilor chimice din nori. Totuși, norul EOS se distinge printr-o concentrație redusă de monoxid de carbon, îngreunând astfel detectarea sa prin metodele convenționale.
Descoperirea ESO a fost posibilă datorită unei metode inovatoare care folosește emisiile ultraviolete ale hidrogenului molecular.
Echipa condusă de profesorul Blakesley Burkhart de la Rutgers-New Brunswick a reușit să identifice hidrogenul luminos utilizând date de la satelitul STSAT-1 din Coreea de Sud, care este specializat în observațiile ultraviolete.
Această tehnică a permis evidențierea moleculelor de hidrogen care altfel ar fi rămas nedetectabile prin metode convenționale care se axează pe alte elemente chimice.
Detectarea EOS reprezintă o etapă semnificativă în cercetarea spațială, permițând observarea unor structuri similare până acum inaccesibile.
Observațiile acestui nor oferă o oportunitate unică de a studia formarea stelelor în timp real, observând modul în care apar stele din aceste regiuni de gaz și praf. Înțelegerea acestor procese ar putea oferi informații valoroase despre evoluția galaxiei noastre și despre viitoarele sisteme solare.
Cercetările asupra EOS sunt abia la început. Echipa intenționează să continue explorarea unor nori similari cu ajutorul tehnologiilor avansate, cum ar fi datele furnizate de Telescopul Spațial James Webb.
Acest demers ar putea dezvălui noi informații despre formarea galaxiilor și a mediului interstelar.
Speranța cercetătorilor este ca această descoperire să ofere un model viabil pentru identificarea și studiul altor nori moleculari invizibili, contribuind astfel la o mai bună înțelegere a originilor primelor galaxii.
