Stonehenge continuă să fie un subiect de fascinație academică, iar recentele descoperiri aduc noi perspective asupra acestui monument neolitic.
De curând, s-a realizat o descoperire științifică remarcabilă în ceea ce privește piatra de altar, o piesă centrală a ansamblului de la Stonehenge, situat în Wiltshire, Anglia.
Contrar opiniilor anterioare care susțineau că această piatră provine din Țara Galilor, un studiu recent arată că originea sa este în realitate Scoția, la o distanță de peste 750 km.
Această piatră distinctă, diferită de celebrele stâlpi verticali, este singura care a ridicat întrebări cu privire la proveniența sa.
Are dimensiuni impresionante, cu o lungime de aproape cinci metri și greutate de circa șase tone și a fost inițial considerată a fi extrasă din regiunea Brecon Beacons din sud-estul Țării Galilor.
Un studiu aprofundat al echipei internaționale coordonate de Universitatea Curtin din Australia a reușit însă să identifice exact sursa ei printr-o analiză geochimică detaliată.
Cercetătorii scoțieni au identificat că micile fragmente minerale din piatră conțin urme specifice unei formațiuni geologice din nord-estul Scoției, bazinul orcadian. Aceste constatări, publicate în jurnalul Nature, aduc o schimbare semnificativă în înțelegerea noastră asupra epocii neolitice.
Transportul unei pietre de asemenea dimensiuni pe o distanță atât de mare presupune existența unor cunoștințe avansate de navigație și logistică, precum și o structură socială complexă capabilă să organizeze și să efectueze astfel de proiecte imense.
Chris Kirkland, coautor al cercetării, subliniază ca acestea dezvăluie o epocă neolitică mai interconectată decât s-a considerat până acum, cu populații capabile să colaboreze și să își coordoneze eforturile la scară largă.
Această descoperire deschide noi provocări pentru cercetători, care acum sunt preocupați de localizarea exactă a carierei de unde a fost extrasă piatra de altar, ceea ce ar putea clarifica mai multe aspecte ale interacțiunilor sociale și culturale ale vremii.
Locul și rolul Stonehenge-ului în acea perioadă sunt acum reevaluate, propunându-se imaginea unui centru mult mai complex, unde circulația de idei, materiale și populații era bine stabilită.
Astfel, analiza originii pietrei de altar nu doar rescrie câteva pagini din istoria Stonehenge, ci și propune alte perspective asupra relațiilor din interiorul Insulei Britanice în neolitic.
