Pentru a primi mesaje de la ființe cerești, regina Elisabeta I a Angliei și Irlandei consulta o oglindă „magică”, realizată în totalitate din obsidian aztec. În saloanele sale private, regina își dedica o parte importantă din zile acestor comunicări spectrale, care, în ochii ei, îi ofereau protecție și sfaturi bune.
De multe ori, însă, sfetnicul ei era cel care interpreta mesajele din alte lumi. Ocultistul John Dee, căruia regina îi mărturisea cele mai importante secrete ale ei, obișnuia să traducă aceste întâlniri, astfel încât regina să înțeleagă ce voiau să-i spună entitățile celeste.
Deși oglinda magică a Elisabetei I (care a domnit între 17 noiembrie 1558 și 24 martie 1603) era binecunoscută la curte și a apărut în studiile mai multor istorici și biografi, abia recent s-a descoperit că era făcută din obsidian. La acea vreme, piatra se găsea doar pe platoul mexican, de unde aztecii o extrăgeau pentru propriile lor ritualuri.
În secolul al XVI-lea, materialul a fost modelat într-un cerc, care a ajuns în mod misterios în mâinile monarhului britanic. În cele ce urmează îți prezentăm povestea curioasă a acestui episod istoric.
Ferestre către alte lumi
Aztecii credeau că inima zeului Huitzilopochtli era făcută în întregime din obsidian. Acest material este o piatră neagră care se sparge în cioburi ce permit realizarea de tăieturi netede, cu precizie chirurgicală.
În trecut, preoții Mexica erau convinși că dacă te uitai suficient de atent la reflexia pietrei, aveai viziuni din alte lumi. Din acest motiv, oglinzile din obsidian erau realizate în scopuri rituale și la fel a fost și cazul celei care a ajuns în mâinile Elisabetei I.
Privite altfel, artefactele realizate din acest material erau „ferestre către alte lumi”, permițând comunicarea cu zei, spirite și ființe din alte dimensiuni.
Cărturarul John Dee, aflat la celălalt capăt al lumii, era la curent cu proprietățile acestor obiecte și a reușit să pună mâna pe unul dintre ele atunci când conchistadorul Hernan Cortes s-a întors dintr-o campanie de colonizare a Lumii Noi.
În calitate de ocultist, Dee, sfetnicul monarhului britanic, știa că o mare parte din cunoștințele referitoare la științele oculte se bazau pe încercarea de a explora alte planuri ale conștiinței.
Ca atare, avea o colecție vastă de obiecte care îi permiteau să intre în contact cu ceea ce el credea că sunt fantome, spectre și îngeri păzitori. Oglinda „magică” a Elisabetei I a fost unul dintre aceste obiecte, după cum se explică într-un număr recent al revistei Antiquity a Universității Cambridge.
Excursii în străinătate
Oglinda „magică” a Elisabetei I nu a fost singura curiozitate pe care curtea britanică a dobândit-o în secolul XVI. Dimpotrivă, John Dee a colecționat multe obiecte rituale de peste ocean.
Coloniștii le-au colecționat ca dovezi ale călătoriilor lor în cealaltă parte a lumii. Pentru ocultiștii europeni, multe dintre aceste obiecte evocau aceeași aură mistică pe care artefactele le avuseseră și în ochii creatorilor lor din locul de origine.
Arheologii de la Cambridge cred că este posibil ca oglinda Elisabetei I să fi provenit din centrul Mexicului, unde se află astăzi Pachuca.
„Odată ce o privești în profunzime, ai deschis această conexiune”, explică arheologul Karl Taube, de la Universitatea din California, SUA.
La aceeași comunicare aspira și John Dee, care căuta sprijin din partea ființelor cerești pentru a da sfatul potrivit în deciziile regale ale curții britanice.
Deși intențiile sale reale au fost puse sub semnul întrebării în studii istorice ulterioare, cert este că multe dintre deciziile Elisabetei I au fost luate după consultarea oglinzii „magice”.
Acest obiect face acum parte din colecția British Museum, în galeria dedicată Iluminismului.