Șase ani de lucrări și o notă de plată de 386 de milioane de euro – de peste două ori cât se estimase inițial. Iar în spatele acestor cifre se ascunde un război legal care a înfruntat un arhitect de renume mondial cu chiar instituția pe care el o crease.
Totul a început în 2006, când bugetul Filarmonicii din Paris fusese fixat la 173 de milioane de euro. La deschiderea din 2015, costul final ajunsese la 386 de milioane.
Creșterea nu a fost bruscă, ci metodică: an după an, suma urca vertiginos – 208 milioane în decembrie 2007, 336 milioane în 2011, până la 386 milioane.
Camera Regională de Audit din Île-de-France a constatat, într-un raport din 2016, că deciziile de management au generat cheltuieli uriașe, mai ales pentru stat și pentru Primăria Parisului. Inițial, statul și orașul urmau să acopere fiecare 45%, iar regiunea restul de 10%.
În final, partea Parisului a sărit de la 158 de milioane la 234,5 milioane, din cauza unui mecanism de finanțare prost ales, care a costat suplimentar între 20 și 25 de milioane. Alegerea constructorului a adus și ea controverse.
Vinci fusese pus în concurență, dar ofertele sale depășeau 300 de milioane. Atunci, Filarmonica a negociat direct cu Bouygues, care a venit cu un buget de 218 milioane. O decizie pe care Curtea de Conturi a privit-o cu scepticism.
Arhitectul dă în judecată propria Filarmonică
Relația dintre Jean Nouvel și administrația sălii s-a deteriorat rapid după inaugurare. În aprilie 2017, instituția i-a trimis arhitectului o factură de 170,6 milioane de euro, susținând că el este vinovat de depășirile financiare. Suma reprezenta de paisprezece ori onorariile pe care le încasase.
Dintre acești bani, 110 milioane erau penalități de întârziere, calculate cu o formulă pe care avocații lui Nouvel au numit-o „leonină” – 100 de euro pe zi de întârziere pentru fiecare document. „Echivalează cu o pedeapsă cu moartea pentru firmă”, au spus aceștia, calificând cererea drept excesivă.
Arhitectul nu a stat pasiv. În octombrie 2019 a depus o plângere, iar în februarie 2021 s-a deschis o anchetă judiciară pentru favoritism, luare ilegală de interese, delapidare de fonduri publice, extorcare, fals și uz de fals – acuzații excepțional de grave în lumea arhitecturii.
Nu era prima oară când apela la justiție; în 2015 încercase să oblige Filarmonica să efectueze lucrări de modificare, dar instanța respinsese cererea din lipsă de probe. De ambele părți, acuzațiile curgeau cu aceeași convingere. Biroul lui Nouvel dădea vina pe conducerea eșuată a instituției;
Filarmonica susținea că arhitectul a subestimat costurile și a făcut modificări permanente. Un dialog al surzilor care a durat ani.
Cine a plătit pentru haosul administrativ?
Abia în 2021 s-a ajuns la un acord tranzacțional. Ambele părți au anunțat că toate disputele s-au încheiat într-un mod „pe deplin satisfăcător”, mai ales în privința costurilor și a termenelor. Au recunoscut că neînțelegerile și diferențele de viziune au stat la originea conflictului.
Ce rămâne izbitor este contrastul: aceeași clădire pe care Curtea de Conturs a lăudat-o pentru acustica sa excepțională și originalitatea arhitecturală a fost însoțită de un haos administrativ care a costat contribuabilii cu peste 200 de milioane de euro în plus.
Nici una dintre tabere nu și-a asumat vreodată vina.
