Percepția timpului în timpul activității fizice intense este alterată în mod semnificativ, conform unui studiu recent publicat în revista Brain and Behavior. Cercetătorii olandezi și britanici au demonstrat științific că timpul pare să se scurgă mai lent în timpul exercițiilor fizice.
Studiul a implicat 33 de participanți care au efectuat un test pe bicicletă staționară, pe o distanță de 4.000 de metri.
Voluntarii au fost rugați să estimeze intervale de 30 de secunde în trei situații distincte: într-o cursă individuală, într-o competiție cu un adversar virtual și într-o confruntare directă cu un alt participant.
Măsurătorile au fost efectuate înainte, în timpul și după efectuarea exercițiului fizic, fără ca participanții să aibă acces la instrumente de măsurare a timpului.
Rezultatele cercetării au arătat că participanții au estimat intervalele de timp cu 8 până la 9 procente mai rapid decât timpul real, indicând o percepție dilatată a duratei. Fenomenul poate fi explicat prin supraîncărcarea cognitivă pe care creierul o experimentează în timpul efortului fizic.
Acesta trebuie să gestioneze simultan multiple procese precum respirația, coordonarea, durerea și echilibrul, reducând astfel capacitatea de a evalua cu acuratețe trecerea timpului.
Un aspect notabil al studiului este că prezența unui competitor, fie real sau virtual, nu a influențat semnificativ percepția temporală a participanților.
De asemenea, variațiile în intensitatea efortului nu au modificat modul în care timpul a fost perceput, sugerând că fenomenul este legat direct de activitatea fizică în sine, nu de factori precum stresul competițional sau motivația.
Aceste descoperiri au implicații importante pentru domeniul sportiv, în special în ceea ce privește menținerea unui ritm constant în timpul antrenamentelor și competițiilor.
Pentru a contracara efectele acestei distorsiuni temporale, specialiștii sugerează utilizarea unor repere externe, precum semnale luminoase sincronizate, care să ajute sportivii să-și mențină ritmul constant.
Deși realizat pe un eșantion restrâns, studiul deschide noi perspective de cercetare privind percepția temporală în diverse contexte de solicitare fizică și cognitivă.
Implicațiile acestor descoperiri se extind dincolo de domeniul sportiv, putând contribui la îmbunătățirea procesului decizional în situații care presupun presiune temporală sau intervenții de urgență.
