Atunci când un organism moare, nu toate părțile sale sunt potrivite pentru fosilizare. Oasele, dinții și solzii pot supraviețui testului timpului, dar țesuturile moi, cum ar fi creierul, se descompun de obicei rapid după moarte.
În ciuda faptului că este cunoscut ca fiind organul care se descompune cel mai rapid, o cercetare recentă de la Universitatea din Oxford contestă această credință. Un studiu efectuat pe peste 4.000 de creiere antice bine conservate relevă faptul că, în anumite condiții, creierul poate rămâne intact timp de mii de ani.
Dr. Alexandra Morton-Hayward, cercetătoarea principală, a devenit interesată de conservarea creierului în timp ce lucra în casele funerare. Ea a observat că, deși creierul se descompune de obicei rapid, au existat cazuri în care acesta era remarcabil de bine conservat.
Acest studiu a compilat date de la 4.400 de creiere umane conservate din diferite surse din întreaga lume, datând de acum 12.000 de ani. Cercetătorii au descoperit că creierele puteau fi conservate în diferite moduri, cum ar fi prin deshidratare, congelare sau saponificare.
În mod surprinzător, unele creiere au fost găsite conservate doar în rămășițe scheletice, fiind identificate peste 1.300 de cazuri. Această descoperire pune la îndoială ipotezele anterioare privind descompunerea creierului în medii apoase.
Prezența fierului ar putea juca un rol în stabilizarea moleculelor creierului, permițând conservarea pe termen lung. Studiul oferă o perspectivă asupra modului în care aceste creiere conservate pot oferi informații valoroase despre viața strămoșilor noștri.
Această cercetare aruncă lumină asupra diverselor moduri în care pot fi conservate creierele și subliniază necesitatea ca arheologii să fie atenți la aceste descoperiri în viitoarele săpături.
