Atunci când plouă torențial și cerul pare să se rupă în estul Napa Valley, din California, ai putea spune că pe pământ se deschide un „portal către Iad”. Dacă nivelul apei din rezervorul lacului Berryessa, din partea superioară a Barajului Monticello, se ridică prea mult, excesul de apă începe să formeze un mare vârtej și o uriașă gaură, încastrată cumva în suprafața lacului.

Gaura nu este – bineînțeles – un portal către Iad, cu toate că vârtejul face trimitere la o astfel de imagine artistică. De fapt, este un deversor construit de ingineri în jurul anului 1950. Gaura este o alternativă la clasicul jgheab lateral, folosit pentru controlarea fluxului de apă dintr-un baraj sau chiuvetă.

Structura este cunoscută ca gura-clopot. În timpul anului 2017, bogat în precipitații, sute de oameni s-au adunat pe marginile de beton ale barajului pentru a se uita la spectacolul inedit oferit de vârtej, indică Science Alert.

„Gaura din apă” care oferă un spectacol inedit

În 2019, în urma unui alt sezon ploios, gaura a oferit din nou un spectacol, atrăgând de această dată mii de spectatori curioși. În același an, un cormoran a atras atenția atunci când a fost atras în gaură.

Din fericire, în zilele noastre, un asemenea accident nu ar putea implica oameni. În primul rând, rezervorul este cumva izolat, iar înotul sau plimbările cu barca sunt interzise în zonă. În al doilea rând, majoritatea oamenilor ar putea înota cu ușurință împotriva curentului, chiar și atunci când acesta este la cea mai mare intensitate.

Singura pierdere a unei vieți omenești a fost înregistrată în 1997 atunci când o femeie a înotat spre structura de ciment. Se pare că s-ar fi agățat de margine vreme de 20 de minute, dar salvarea a ajuns prea târziu.

Vârtejul poate fi intimidant

În vreme ce vârtejul poate fi intimidant de deasupra, aceia care lucrează la el spun că viteza apei nu este atât de mare, doar că se scurge toată în același timp. În fiecare secundă, gaura mare de 22 de metri absoarbe undeva la 1360 de metri cubi de apă.

În prezent, construcția este protejată așa că nimeni nu se mai poate accidenta din greșeală. Atunci când plouă, turiștii se aliniază pe margine pentru a putea privi spectacolul.

În anii 1950, atunci când inginerii au construit structura, s-au gândit că va fi folosită o dată la 50 de ani în situații de urgență. Scopul pentru care a fost construită a trecut oarecum în uitare în detrimentul senzației pe care o provoacă.