China și Rusia colaborează pentru instalarea primei centrale nucleare pe Lună, ca parte integrantă a Stației Internaționale de Cercetare Lunară (ILRS).
Proiectul, anunțat de inginerul șef al misiunii Chang’e-8, Pei Zhaoyu, urmează să fie implementat până în 2035 și reprezintă o componentă esențială în planul Chinei de a stabili o bază lunară permanentă până în 2030.
Necesitatea unei surse de energie fiabile pe Lună este determinată de condițiile extreme ale satelitului natural, unde temperaturile oscilează între -173°C și +127°C, iar absența unei atmosfere substanțiale limitează eficiența panourilor solare.
În acest context, energia nucleară reprezintă o soluție optimă pentru asigurarea necesarului energetic constant al viitoarei stații lunare. Rusia aduce în această colaborare o experiență considerabilă în domeniul reactoarelor spațiale, dezvoltată încă din anii 1960.
Un exemplu relevant al expertizei rusești îl constituie reactorul Topaz, utilizat în anii 1980-1990, proiectat special pentru alimentarea sondelor spațiale în condiții extreme. Misiunea Chang’e-8, programată pentru lansare în 2028, marchează o etapă crucială în dezvoltarea proiectului.
Centrala nucleară va furniza energia necesară pentru operațiunile de lungă durată ale stației lunare, eliminând dependența de resursele terestre și facilitând misiuni prelungite pe suprafața lunară. Proiectul se încadrează într-o strategie mai amplă de explorare și exploatare a resurselor lunare.
China intenționează să dezvolte tehnologii pentru extragerea heliului-3 și să utilizeze Luna ca bază pentru viitoare misiuni spre Marte. Stația lunară va funcționa ca un laborator pentru testarea tehnologiilor avansate de producție și gestionare a energiei în spațiu.
În paralel, NASA dezvoltă propriul program lunar, Artemis, cu obiectivul de a trimite astronauți pe Lună până în 2026.
Deși agenția americană explorează și opțiunea energiei nucleare, strategia sa actuală se concentrează predominant pe utilizarea panourilor solare pentru alimentarea viitoarei baze lunare.
