Paleodictyon Nodosum reprezintă unul dintre cele mai enigmatice modele geometrice descoperite în sedimentele marine, a cărui origine continuă să rămână necunoscută în ciuda cercetărilor extinse.
Aceste structuri fosile, care au forma unor faguri de miere, au fost documentate pentru prima dată de Leonardo da Vinci în manuscrisul său Paris I, unde a realizat schițe detaliate ale unor fosile marine cu modele hexagonale distinctive.
Structurile Paleodictyon au fost identificate în roci sedimentare din perioada Eocenului, având o vechime între 35 și 55 de milioane de ani. Descoperirile ulterioare au arătat că acestea existau încă din perioada Cambriană, în urmă cu aproximativ 500 de milioane de ani.
Fosilele constau într-o rețea complexă de tuneluri și cavități interconectate, formând un model geometric hexagonal caracteristic, și au fost găsite în diverse regiuni ale Europei, în zone care în trecut erau acoperite de mare.
Comunitatea științifică a propus multiple ipoteze pentru a explica originea acestor structuri. O teorie sugerează că ele ar fi fost create de organisme asemănătoare bureților de sticlă sau xenofioforilor, organisme unicelulare de dimensiuni mari care populează zonele abisale.
O altă explicație propune că acestea reprezintă sisteme de galerii abandonate, construite de organisme care își făceau drum prin sedimente.
A treia ipoteză sugerează că aceste structuri ar fi putut funcționa ca sisteme de cultivare a bacteriilor, create de organisme care dezvoltau relații simbiotice cu microorganismele. Fiecare dintre aceste teorii prezintă însă limitări semnificative.
Absența materialului genetic sau a altor biomateriale în fosilele descoperite face imposibilă confirmarea legăturii cu vreun tip specific de organism. Mai mult, comportamentul necesar pentru crearea unor astfel de structuri nu a fost observat la nicio specie marină contemporană.
Descoperirile din anii 1970 de pe Dorsala Medio-Atlantică, unde structuri similare au fost găsite la adâncimi de 3.500 de metri fără prezența vreunui organism viu sau a urmelor de ADN, au adăugat noi întrebări acestui mister științific persistent.
