Cu mai puțin de un an în urmă, o speranță globală prindea contur: aproape o sută de țări, printre care și Franța, semnau Apelul de la Nisa, o inițiativă crucială pe drumul către un tratat mondial menit să pună capăt poluării cu plastic. Însă, ambițiile s-au lovit de realitate.
Negocierile care au urmat s-au soldat, din păcate, cu un eșec. Miza este uriașă, iar cifrele vorbesc de la sine. Potrivit ultimului raport Global Trade Update, producția mondială de plastic a atins 436 de milioane de tone în 2023.
Dramatic este faptul că mai puțin de 10% din deșeurile de plastic sunt reciclate la nivel global. Acest material nu doar că sufocă planeta, dar contribuie semnificativ și la criza climatică, fiind responsabil pentru 3 până la 8% din emisiile globale de gaze cu efect de seră.
Pe lângă acestea, el generează o multitudine de alte forme de poluare, cea mai insidioasă fiind cea cu microplastice. Astăzi, microplasticele și nanoplasticele sunt prezente aproape peste tot pe Pământ, infiltrându-se chiar și în organismele vii, cu riscuri pentru sănătate încă incomplet elucidate.
În acest context sumbru, pe 10 iunie 2025, la Conferința Națiunilor Unite pe tema Oceanelor (UNOC) desfășurată la Nisa, 97 de state au semnat „Apelul de la Nisa pentru un tratat ambițios privind plasticul”.
Scopul lor era dublu: să își reafirme angajamentul în lupta împotriva poluării cu plastic și, mai ales, să obțină adoptarea unui tratat mondial cu forță juridică. Următorul pas a avut loc între 5 și 14 august 2025, la Geneva, unde s-au purtat negocieri sub supravegherea ONU.
Din păcate, discuțiile s-au încheiat fără un rezultat concret. Astfel, în ciuda urgenței ecologice evidente, lumea se găsește astăzi fără un instrument juridic obligatoriu pentru a combate această problemă.
Principalul obstacol în calea unui acord l-a constituit incapacitatea diferitelor părți – state, asociații și, nu în ultimul rând, grupuri de lobby – de a ajunge la un consens pe mai multe puncte cheie. În centrul divergențelor a stat reducerea producției de plastic „în amonte”, adică la sursă.
Nu este o surpriză că lobby-urile, în special cele ale producătorilor de petrol, au jucat un rol decisiv în stagnarea discuțiilor, preferând o abordare axată preponderent pe reciclare, în detrimentul limitării producției.
Drept urmare, procesul de adoptare a unui tratat mondial de luptă împotriva poluării cu plastic a fost amânat la o dată încă necunoscută. Ce -ar fi însemnat, concret, un tratat pertinent? Viziunea era una cuprinzătoare.
Angajamentul ar fi inclus un obiectiv global de reducere a producției și consumului de polimeri plastici primari.
De asemenea, s-ar fi impus o obligație juridic obligatorie de eliminare treptată a produselor plastice cele mai problematice, alături de interzicerea substanțelor chimice îngrijorătoare, prin elaborarea unei liste clare a acestora.
Un alt obiectiv viza îmbunătățirea designului produselor din plastic, pentru a asigura un impact ambiental minim și ocrotirea sănătății umane.
În esență, un astfel de tratat, cu adevărat ambițios, este imperativ, cu condiția să acopere integral ciclul de viață al plasticului – de la producție și utilizare până la sfârșitul vieții.
Deși primul pas către adoptarea unui astfel de tratat a fost făcut încă din martie 2022, printr-o rezoluție ONU care a inițiat negocierile, procesul rămâne suspendat la începutul anului 2026.
Printre statele semnatare ale Apelului de la Nisa din iunie 2025 s-au numărat toate țările Uniunii Europene, Canada, Mexic și Republica Democratică Congo.
Totuși, lista țărilor absente este la fel de notabilă și, poate, previzibilă: China, Statele Unite și Rusia, la care se adaugă Japonia, Coreea de Sud, Argentina și Brazilia. Poluarea cu plastic reprezintă astăzi o provocare majoră pentru biodiversitate, sănătatea umană și climat.
Fără un angajament global și un instrument juridic ferm, se profilează un viitor incert, marcat de consecințe tot mai grave.
