Un studiu recent sugerează că o serie de cutremure masive ar fi putut juca un rol crucial în declinul și, în cele din urmă, în abandonarea orașului preaztec Teotihuacan din regiunea mezoamericană. Teotihuacan, situat la nord-est de actualul Ciudad de Mexico, a prosperat între 150 î.Hr. și 600 d.Hr., înainte de a cunoaște un declin semnificativ.
Teoriile anterioare cu privire la decăderea orașului se concentrau pe factori precum războiul și foametea. Cu toate acestea, o nouă analiză a piramidelor emblematice ale orașului indică faptul că, între anii 100 și 600 d.Hr., Teotihuacan a fost lovit de cinci mega-seisme devastatoare.
Cercetătorii au studiat datele geologice și arheologice pentru a determina efectele acestor cutremure asupra unor structuri precum Templul Șarpelui cu Pene, Piramida Soarelui și Piramida Lunii.
Prin examinarea pagubelor de pe piramide, inclusiv a deplasărilor, fracturilor și modificărilor structurale, aceștia au estimat intensitatea și magnitudinea cutremurelor. Aceste analize au arătat că cutremurele au fost incredibil de puternice, comparabile cu energia eliberată de mii de bombe nucleare precum cea lansată asupra Hiroshimei.
Templul Șarpelui cu Pene a prezentat pagube semnificative provocate de cutremur. Locuitorii din Teotihuacan au răspuns la aceste cataclisme prin consolidarea piramidelor și reutilizarea elementelor deteriorate pentru a reduce riscurile viitoare.
În ciuda acestor eforturi, orașul s-a confruntat cu o scădere drastică a populației în jurul secolului al VII-lea, ceea ce a dus la abandonarea sa definitivă.
Acest studiu nu numai că aruncă lumină asupra modului în care dezastrele naturale pot remodela istoria umană, dar evidențiază și modul în care cutremurele pot perturba structurile sociale și politice, deschizând calea pentru neliniște și schimbări sociale. Rezultatele acestei cercetări sunt detaliate în Journal of Archaeological Science: Reports.
