Într -un sanctuar din Zambia, un grup restrâns de cimpanzei a dezvoltat un comportament neașteptat: introducerea firului de iarbă în ureche. Acest gest nu pare să aducă vreun avantaj practic, dar continuă să se răspândească printre cimpanzei.
Descoperit de o echipă de cercetători, fenomenul contestă ideea că doar oamenii ar imita și răspândi comportamente lipsite de utilitate evidentă.
Primele manifestări ale acestui obicei au fost observate în 2010, când o femelă pe nume Julie a început să facă acest gest, atrăgând atenția oamenilor de știință. Deși nu părea să aibă un scop practic, șapte cimpanzei din grupul ei au început să o imite.
După moartea lui Julie, conducta s-a păstrat, sugerând o transmisie culturală în grup. Acțiunile lui Julie ar fi putut rămâne izolate, însă 15 ani mai târziu, un alt grup din același sanctuar a început să manifeste un comportament similar.
Cincisprezece cimpanzei din opt au fost văzuți folosind iarba în moduri asemănătoare, unii chiar inovând cu plasarea în altă zonă.
Deși obiceiul este limitat la două grupuri din sancuar și nu se extinde spre alte incinte, cercetătorii analizează dacă oamenii îngrijitori ai grupurilor au influențat acest comportament.
Ei au descoperit că membrii echipelor respective aveau obișnuința de a plasa fire de iarbă în ureche, un gest banal de curățare. Tradițional, se crede că imitația la animale servește scopuri practice, precum crearea de unelte sau identificarea pericolelor.
Totuși, în cazul de față, imitația fără scop evident ar putea întări legăturile sociale, asemănător ritualurilor umane. Comportamentele aparent absurde pot deveni mijloace puternice de coeziune socială.
Astfel, definiția culturii animale ar putea necesita o reevaluare, deschizând noi perspective asupra mecanismelor culturale existente în alte specii.
