Activitatea solară se manifestă prin cicluri regulate care influențează direct condițiile de pe Terra, iar cercetătorii au identificat recent o posibilă reactivare a ciclului centenar Gleissberg, un fenomen care ar putea avea implicații majore pentru climatul spațial și tehnologiile terestre.
Soarele prezintă un ciclu principal de activitate care se repetă la fiecare 11 ani, cunoscut sub numele de ciclul petelor solare, în timpul căruia intensitatea radiațiilor și furtunilor solare variază semnificativ.
Pe lângă acesta, există și cicluri de durată mai mare, precum ciclul Gleissberg, care se manifestă pe parcursul a 80-100 de ani și influențează intensitatea petelor solare.
Cercetările recente indică o posibilă reactivare a ciclului Gleissberg, fapt demonstrat prin analiza variațiilor fluxului de protoni din centura de radiație a Pământului.
Oamenii de știință au observat o scădere a acestui flux în ultimul an, fenomen care sugerează depășirea perioadei minime a ciclului și intrarea într-o nouă fază de intensificare a activității solare. Această descoperire are implicații semnificative pentru diverse domenii.
În primul rând, infrastructura tehnologică spațială și terestră ar putea necesita măsuri suplimentare de protecție împotriva radiațiilor solare intensificate.
Companiile care operează constelații de sateliți vor trebui să își adapteze designul echipamentelor pentru a face față nivelurilor crescute de radiație solară. De asemenea, misiunile spațiale cu echipaj uman ar putea necesita protocoale de siguranță mai riguroase.
Înțelegerea completă a ciclului Gleissberg rămâne limitată din cauza naturii sale pe termen lung și a predictibilității reduse. Observațiile sistematice ale acestui fenomen au devenit posibile doar în ultimele decenii, odată cu dezvoltarea tehnologiilor moderne de monitorizare a activității solare.
Din acest motiv, cercetătorii continuă să studieze mecanismele exacte prin care acest ciclu influențează activitatea solară și efectele sale asupra Pământului.
Un efect secundar al intensificării activității solare va fi creșterea frecvenței și intensității aurorelor boreale în regiunile polare, oferind oportunități sporite de observare a acestor fenomene luminoase spectaculoase.
Cu toate acestea, principala preocupare a comunității științifice rămâne adaptarea sistemelor tehnologice la noile condiții de activitate solară și protejarea infrastructurii critice de potențialele efecte adverse.
