Chisturile ovariene reprezintă formațiuni pline cu lichid care se dezvoltă în interiorul sau la suprafața unui ovar. Se estimează că între 10 și 30 la sută dintre femei vor dezvolta cel puțin un chist ovarian de-a lungul vieții.
Ovarele sunt două organe de mici dimensiuni, situate de o parte și de alta a uterului, având un rol esențial în ciclul menstrual prin eliberarea ovulelor și producția de hormoni sexuali, precum estrogenul și progesteronul.
Dimensiunea medie a unui ovar este de aproximativ 3 x 2 x 1 centimetri, iar cea a chisturilor variază frecvent între 1 și 3 centimetri. În timp ce unele chisturi pot trece neobservate, altele pot crește în dimensiuni, devenind dureroase sau provocând disconfort.
Chisturile ovariene se clasifică în două categorii principale: funcționale și patologice. Chisturile funcționale, denumite și „chisturi simple”, sunt cele mai frecvente. Acestea se formează în mod natural în timpul ciclului menstrual și nu sunt de natură canceroasă, nici asociate cu o boală.
Ele rezultă din funcționarea normală a ovarelor și adesea dispar spontan.
Există două subtipuri principale de chisturi funcționale: chisturile foliculare, care apar atunci când un folicul ovarian nu reușește să elibereze ovulul și continuă să crească, și chisturile de corp galben, care se formează după ovulație, dacă structura responsabilă cu producția de hormoni, corpul galben, nu se resoarbe și se umple cu lichid.
Chisturile patologice sunt rezultatul unei creșteri celulare anormale. Acestea sunt mai puțin comune și pot fi benigne sau, în cazuri mai rare, maligne.
Printre chisturile patologice se numără chisturile dermoide, cunoscute și sub denumirea de teratoame, care pot conține diverse tipuri de țesuturi, cum ar fi păr sau dinți. Cistadenoamele sunt un alt tip, acestea fiind pline cu un lichid apos sau mucos.
Endometrioamele sunt asociate cu endometrioza, o afecțiune caracterizată prin prezența țesutului similar mucoasei uterine în afara uterului. De asemenea, în contextul sindromului ovarelor polichistice, pot apărea multiple chisturi mici, cauzate de un dezechilibru hormonal.
Chisturile funcționale afectează cu precădere femeile aflate la vârsta reproductivă, între pubertate și menopauză, perioadă în care ciclurile menstruale sunt active. Existența anterioară a unui chist funcțional poate crește ușor riscul de a dezvolta un altul.
În ceea ce privește chisturile patologice, apariția lor poate fi favorizată de anumite condiții, precum tulburările hormonale, infecțiile pelvine, endometrioza sau un istoric familial de chisturi ovariene ori de cancer ovarian.
Majoritatea chisturilor ovariene sunt asimptomatice și sunt descoperite întâmplător, în timpul unui examen medical de rutină.
Totuși, anumite simptome ar trebui să atragă atenția, cum ar fi durerea pelvină sau abdominală, balonarea sau senzația de presiune în abdomen, ciclurile menstruale neregulate, durerea neobișnuită în timpul contactului sexual sau nevoia frecventă de a urina.
Un chist ovarian se poate complica în cazul unei rupturi sau al torsiunii ovariene, situații care provoacă durere pelvină bruscă și intensă, uneori însoțită de greață, vărsături sau sângerări.
Ruptura unui chist ovarian poate surveni sub efectul unei presiuni mecanice, cum ar fi în timpul unui contact sexual sau al unui exercițiu fizic intens, sau pur și simplu datorită creșterii sale în dimensiuni. Aceasta poate cauza durere violentă și, în unele cazuri, hemoragie internă.
O altă complicație gravă este torsiunea ovariană. Dacă un chist crește suficient de mult încât să determine creșterea în greutate a ovarului, acesta se poate roti în jurul axului său, întrerupând alimentarea cu sânge.
Torsiunea ovariană reprezintă o urgență medicală și necesită intervenție chirurgicală rapidă pentru a păstra fertilitatea și a evita infecțiile grave. Diagnosticul unui chist ovarian începe adesea cu un examen pelvin.
Dacă medicul suspectează prezența unui chist, se recomandă o ecografie pentru a determina dimensiunea, localizarea și aspectul acestuia, respectiv dacă este lichidian, solid sau mixt.
În cazul în care există suspiciuni privind o posibilă malignitate, pot fi prescrise analize de sânge, în special pentru a identifica markerii tumorali. Tratamentul depinde de tipul și dimensiunea chistului, precum și de simptomele asociate.
Majoritatea chisturilor funcționale de mici dimensiuni se resorb natural, fără a necesita tratament, medicii optând pentru o monitorizare ecografică periodică. Dacă un chist este voluminos, dureros, persistent sau prezintă caracteristici suspecte, se poate propune o intervenție chirurgicală.
Aceasta poate fi o laparoscopie, o procedură chirurgicală minim-invazivă adecvată pentru chisturile benigne de dimensiuni mici, sau o laparotomie, o intervenție chirurgicală deschisă, preferată pentru chisturile voluminoase sau cu aspect suspect de malignitate.
În cazurile rare în care se diagnostichează cancerul ovarian, poate fi necesară îndepărtarea unuia sau a ambelor ovare.
Este importantă atenția la anumite simptome și consultarea medicului în cazul unor dureri persistente sau acute, deoarece chiar și chisturile mai problematice pot fi gestionate eficient dacă sunt detectate la timp.
