Cercetătorii chinezi au reușit recent un pas important în căutarea energiei nucleare mai ecologice prin reactivarea unui reactor nuclear experimental fără a-l opri. Acest reactor utilizează toriu lichid, un combustibil ce ar putea transforma producția energetică.
Spre deosebire de reactoarele tradiționale de uraniu, care riscă să se topească, acest reactor de sare topită nu poate suferi o astfel de avarie, deoarece combustibilul este deja în stare de fuziune.
Un aspect remarcabil al acestei tehnologii este capacitatea de a introduce combustibil suplimentar fără oprirea reactorului, conferindu-i o flexibilitate crescută. Thoriul, considerat un „combustibil uitat” al energiei nucleare, oferă avantaje semnificative față de uraniu.
Metalul este mai abundent, produce mai puține deșeuri radioactive și reduce riscurile de proliferare nucleară, deoarece nu poate fi utilizat pentru a produce armament nuclear.
De asemenea, deșeurile de uraniu pot fi convertite și reutilizate în aceste reactoare, diminuându-se astfel impactul ecologic al deșeurilor radioactive anterioare.
Deși conceptul de reactoare de sare topită nu este nou, dezvoltările recente au reluat această tehnologie care a fost suspendată în trecut din cauza imposibilității de gestionare a coroziunii extreme.
Eforturile actuale ale cercetătorilor chinezi sugerează că obstacolele legate de materialele și reglementările aplicabile au fost depășite.
Prototipul chinez este construit într-o zonă izolată din deșertul Gobi și este planificat să intre în funcțiune în 2024, cu o capacitate suficientă pentru a alimenta aproximativ 2.000 de locuințe.
Acest proiect face parte din strategia mai amplă a Chinei de a atinge neutralitatea emisiilor de carbon până în 2060. Țara dispune de rezerve semnificative de toriu, estimate a fi suficiente pentru zeci de milenii, ceea ce oferă un potențial major pentru producția de energie durabilă.
Cu toate că proiectul rămâne în faza experimentală și nu toate detaliile sunt încă publice, el reprezintă o posibilă revenire a energiei nucleare în eforturile de tranziție ecologică.
Provocările rămân, mai ales în ceea ce privește gestionarea riscurilor asociate sărurilor radioactive și durabilitatea operațională, dar progresul indică un viitor promițător pentru utilizarea toriumului în producția de energie.
