Corpul uman este compus în proporție de aproximativ 97% din șase elemente chimice fundamentale: carbon, hidrogen, azot, oxigen, fosfor și sulf, cunoscute sub acronimul CHNOPS.
Aceste elemente, împreună cu alte minerale prezente în cantități mai reduse, își au originea în procesele stellare care au avut loc cu miliarde de ani în urmă. Fiecare dintre elementele principale îndeplinește funcții biologice esențiale.
Carbonul formează baza tuturor compușilor biologici, în timp ce hidrogenul este crucial pentru hidratare și transport celular. Azotul este fundamental în structura proteinelor și acizilor nucleici, iar oxigenul participă în procesele respirației celulare.
Fosforul este component vital al acizilor nucleici, membranelor celulare și moleculelor ATP, responsabile pentru stocarea și transferul energiei. Sulful se regăsește în structura unor aminoacizi esențiali.
Organismul uman conține și alte elemente în concentrații mai mici, precum calciu, potasiu, sodiu, magneziu, fier, zinc și cupru, precum și elemente în cantități foarte reduse, cum ar fi manganul, seleniul, iodul, fluorul și cromul. Toate acestea au roluri specifice în funcționarea organismului.
Originea acestor elemente poate fi trasată până la procesele stellare. În timp ce hidrogenul s-a format în perioada de nucleosinteză primordială, după Big Bang, elementele mai grele au fost create prin fuziune nucleară în interiorul stelelor.
La sfârșitul ciclului lor de viață, stelele au explodat în supernove, împrăștiind aceste elemente în spațiu. O parte din acest material a contribuit la formarea sistemului nostru solar, inclusiv a Soarelui și a Pământului, în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani.
Această perspectivă asupra originii elementelor din corpul uman a fost sintetizată de astronomul Carl Sagan în anii 1980, în serialul televizat „Cosmos”, prin afirmația „Suntem făcuți din praf de stele”.
Această observație științifică demonstrează legătura fundamentală dintre compoziția corpului uman și procesele cosmice care au modelat universul.
