Oamenirea ar putea fi pe o pistă greșită în căutarea vieții extraterestre, sugerează un studiu recent realizat de cercetători americani și britanici. Aceștia propun o perspectivă inovatoare, contestând ideea că viața extraterestră ar necesita în mod obligatoriu o planetă gazdă.
În timp ce agențiile spațiale continuă să descopere exoplanete, majoritatea nefiind compatibile cu viața, cercetătorii de la Universitățile Harvard și Edinburgh se întreabă dacă ființe inteligente ar putea dezvolta habitate autonome, independente de planete.
Ei avansează ipoteza că viața extraterestră ar putea supraviețui, ba chiar prospera, în absența unei planete-mamă, contrazicând definițiile tradiționale ale habitabilității, care presupun existența apei lichide stabilizate de gravitația planetară.
Cercetătorii argumentează că viața extraterestră s-ar fi putut dezvolta pe căi diferite față de cea terestră, existând în medii neconvenționale, cu biosemnături neobișnuite, dar potențial detectabile.
Aceste biosemnături ar permite supraviețuirea în condiții ostile din spațiu, cum ar fi vidul, radiațiile și temperaturile extreme.
Se presupune existența unor habitate vii, ecosisteme capabile de autoreglare, sub forma unor structuri biopolimerice care ar filtra lumina, blocând radiațiile ultraviolete și reținând gazele volatile, precum vaporii de apă.
Un exemplu ar fi aerogelurile de silice, cu proprietăți izolante remarcabile, capabile să mențină o temperatură interioară propice vieții în medii extrem de reci. Aceste structuri s-ar putea afla la o distanță de 150 până la 750 de milioane de kilometri de Soare.
Cercetătorii încurajează comunitatea științifică să își adapteze abordarea în căutarea vieții extraterestre, concentrându-se pe biosemnături precum gaze sau alte materiale indicative prezenței vieții.
În plus, studiul abordează conceptul de biologie adaptivă, care ar putea facilita dezvoltarea speciei umane în afara Pământului, fără a fi necesară stabilirea pe o altă planetă, cum ar fi Marte.
Este important de menționat că aceste descoperiri sunt preliminare, studiul fiind încă în stadiul de pre-publicare și nefiind încă validat de comunitatea științifică.
