O idee surprinzătoare, aproape contraintuitivă, a fost adusă în discuție recent de cercetători britanici și cehi: tăierea unor cantități uriașe de arbori din pădurea boreală, urmată de scufundarea lor în Oceanul Arctic.
Scopul declarat este ambițios – eliminarea a până la un miliard de tone de dioxid de carbon din atmosferă, anual. Cu toate acestea, unii experți subliniază necesitatea unei analize mult mai aprofundate înainte ca o astfel de soluție să fie luată în considerare.
Pentru a înțelege pe deplin mecanismul propus, este esențial să ne amintim rolul fundamental al arborilor și solurilor ca extraordinare puțuri de carbon. Pădurea boreală, cunoscută și sub numele de taiga, stochează un volum impresionant de aproximativ 1.000 de miliarde de tone de carbon.
Această vastă centură circumpolară se întinde în emisfera nordică, de la Alaska până în Rusia, traversând Canada și Scandinavia. Mai mult, capacitatea sa de stocare a carbonului este preconizată să crească pe măsură ce încălzirea globală accelerează ritmul de creștere al plantelor.
Paradoxal, un alt aspect al schimbărilor climatice, și anume intensificarea incendiilor de pădure, reprezintă o problemă majoră, deoarece aceste evenimente eliberează regulat cantități enorme de carbon în atmosferă, o tendință de asemenea în creștere.
Studiul care detaliază această propunere a fost realizat de Universitatea Cambridge din Regatul Unit și Academia Cehă de Științe și a fost publicat în revista Npj Climate Action pe 3 ianuarie 2026.
Documentul descrie o soluție uimitoare: defrișarea anumitor zone din pădurea boreală și imersarea copacilor tăiați în Oceanul Arctic. Transportul acestor trunchiuri către ocean ar urma să se realizeze prin intermediul a șase mari fluvii arctice.
Odată ajunși în apă, arborii s-ar scufunda în aproximativ un an.
Potrivit autorilor, această metodă ar permite eliminarea a până la un miliard de tone de CO2 din atmosferă în fiecare an, prin prevenirea arderii acestor copaci în timpul incendiilor frecvente și, implicit, împiedicarea eliberării carbonului stocat.
Savanții susțin că aceasta reprezintă o alternativă la alte soluții existente, cum ar fi captarea directă a CO2 prin mașini costisitoare sau operațiunile de plantare masivă de copaci, care pot deveni contraproductive în cazul incendiilor sau al exploatării intensive.
Ideea nu este pur speculativă, ci își trage rădăcinile dintr-o descoperire notabilă.
Cercetătorii au constatat că, în urmă cu 56 de milioane de ani, pe o perioadă de 8.000 de ani, volume considerabile de arbori nu s-au descompus și nu au eliberat CO2 după ce și-au încheiat călătoria în Oceanul Arctic și în lacurile alpine sărace în oxigen.
La acea vreme, aceste mase impresionante de lemn au contribuit la răcirea Pământului după o perioadă de încălzire climatică.
Mai mult, cele șase fluvii arctice menționate pentru transportul arborilor tăiați deja transportă o anumită cantitate de lemn, totalizând aproximativ 20 de milioane de tone de carbon anual.
Pentru a atinge ținta de un miliard de tone pe an, ar fi necesară tăierea arborilor de-a lungul acestor fluvii, pe o suprafață estimată la 30.000 km², cu promisiunea că arborii tăiați vor fi înlocuiți.
Fluviile vizate sunt Enisei, Kolyma, Lena și Obi din Rusia, Mackenzie din Canada și Yukon din Alaska. Cu toate acestea, unii oameni de știință americani, intervievați de New Scientist într-un articol din 9 ianuarie 2026, au indicat anumite vulnerabilități ale propunerii.
Specialiști precum Merritt Turetsky de la Universitatea din Colorado la Boulder, Roman Dial de la Universitatea Alaska Pacific din Anchorage și Morgan Raven de la Universitatea din California la Santa Barbara subliniază că ar putea exista riscul unor abuzuri din partea exploatatorilor forestieri comerciali.
În plus, metoda ar putea genera alte probleme de mediu sau pur și simplu ar putea muta problema inițială. Experții consideră că este imperios necesară o identificare precisă a zonelor din Oceanul Arctic care sunt cu adevărat propice stocării carbonului.
De asemenea, este vital să se investigheze modul în care, în trecutul îndepărtat, arborii din Arctica au contribuit la răcirea planetei noastre.
Prin urmare, o studiere aprofundată a rocilor, sedimentelor și explorarea istoriei Pământului sunt esențiale pentru a obține noi dovezi care să permită o decizie fundamentată asupra viabilității soluției propuse de oamenii de știință britanici și cehi.
