Roboții concepuți să imite expresiile umane se confruntă cu dificultăți în a atinge un nivel satisfăcător de realism.
Conceptul de „vale neobișnuită”, formulat de Masahiro Mori, descrie disconfortul resimțit de oameni atunci când roboții seamănă foarte mult cu oamenii, dar prezintă imperfecțiuni în expresivitate.
Deși roboți precum Ameca și cei de la Boston Dynamics au demonstrat abilități avansate de mișcare și interacțiune, expresiile faciale rămân o provocare. Cercetătorii de la Universitatea din Osaka au dezvoltat o nouă metodă pentru a îmbunătăți fluiditatea expresiilor faciale ale roboților.
Această metodă, numită „expresie dinamică de excitare”, se bazează pe principiul undelor dinamice. În loc să utilizeze expresii faciale preprogramate, sistemul sincronizează mișcările faciale cu parametri fizici precum ritmul respirator, mișcările pleoapelor și înclinarea capului.
Sistemul ajustează amplitudinea undelor în funcție de un spectru emoțional continuu, de la calm la emoționat, pentru a crea expresii în continuă schimbare.
De exemplu, o stare de somnolență este simulată prin clipire lentă și respirație încetinită, în timp ce excitarea este reflectată prin clipire rapidă, ochi larg deschiși și o postură dreaptă.
Cercetătorii consideră că această abordare matematică ar putea revoluționa interacțiunea dintre roboți și oameni. Cu toate acestea, metoda nu rezolvă toate problemele legate de expresivitatea roboților.
Ochii artificiali și mișcările lor neregulate contribuie la menținerea roboților în „valea neobișnuită”. Koichi Osuka, cercetătorul principal al studiului, recunoaște necesitatea unor îmbunătățiri, în special în ceea ce privește autenticitatea privirii.
Ca alternativă la imitarea directă a feței umane, se propun soluții precum semnale luminoase care își schimbă culoarea în funcție de emoție, modificări de sunet adaptate stărilor emoționale și gesturi expresive ale corpului sau afișarea de pictograme pe ecrane dinamice.
Exprimarea emoțiilor de către roboți este esențială pentru acceptarea lor socială. Studiile arată că oamenii se simt mai confortabil cu androizii care își pot comunica emoțiile într-un mod natural.
Pentru a atinge acest obiectiv, cercetătorii trebuie să găsească un echilibru între expresivitate și autenticitate. Integrarea armonioasă a roboților umanoizi în societate depinde de capacitatea lor de a-și exprima emoțiile natural.
Deși metoda bazată pe unde dinamice reprezintă un progres semnificativ, cercetătorii de la Universitatea din Osaka recunosc că mai sunt multe de făcut în acest domeniu.
