În urma unor cercetări recente desfășurate în Hawaii, oameni de știință germani au identificat urme de ruteniu, un metal adesea asociat geologic cu aurul, fapt ce indică prezența a ceea ce este considerat a fi cel mai important zăcământ de aur descoperit până în prezent.
Această descoperire a fost raportată de cercetătorii de la Universitatea din Göttingen, Germania, și publicată în revista Nature. Ruteniul (cu numărul atomic 44, Ru) este un element chimic care face parte din grupul metalelor platinice.
Prezența sa este un indicator important, deoarece ruteniul și aurul sunt frecvent descoperite în aceleași depozite geologice. Oamenii de știință au observat că anumite zone din Hawaii conțin o cantitate semnificativă de ruteniu.
Aceste urme, împreună cu cele de rodiu, paladiu, osmiu și iridiu, sugerează că rocile respective provin dintr-o parte a nucleului Pământului. Din această zonă, metale precum aurul pot migra treptat spre suprafață.
Descoperirile indică faptul că nucleul terestru nu este la fel de izolat pe cât se credea anterior.
Volume considerabile de material topit din manta, reprezentând sute de cvadrilioane de tone de rocă, se formează la granița dintre nucleu și manta și se deplasează către suprafața Pământului, contribuind la formarea insulelor oceanice, precum Hawaii.
Deși importanța geologică a acestei descoperiri este majoră, exploatarea zăcământului de aur nu este posibilă în viitorul apropiat.
Cantitatea de metal estimată în acest depozit ar fi mai mare decât suma totală extrasă din toate zăcămintele cunoscute la nivel global, cu o proiecție care sugerează că ar putea acoperi întreaga suprafață a Pământului pe o grosime de 46 de centimetri.
Cu toate acestea, cercetătorii au precizat că ar fi necesare încă câteva sute de milioane de ani pentru ca aurul să migreze din centrul Pământului către suprafață.
O exploatare la o scară atât de mare ar duce, de asemenea, la o pierdere semnificativă a valorii aurului, aducându-l la un nivel similar cu metale mult mai comune, precum aluminiul sau fierul. Aurul, ca metal prețios, își păstrează, prin urmare, valoarea actuală pe termen lung.
