Clairaudiența, capacitatea de a auzi voci care nu provin dintr-o sursă externă identificabilă, este un fenomen interpretat diferit, fiind uneori considerată o abilitate spirituală, alteori asociată cu tulburări de sănătate mintală.
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Durham a explorat modul în care percepția și convingerile culturale influențează interpretarea acestei experiențe.
Cercetarea a comparat două grupuri: mediumi spirituali, care interpretează vocile auzite ca mesaje spirituale, și un grup de control format din persoane fără experiențe auditive similare.
În rândul mediumilor spirituali intervievați, majoritatea, aproximativ 79%, au raportat că aud voci în mod regulat, iar 44,6% dintre aceștia au menționat că experiențele auditive se manifestă zilnic.
Aceste voci sunt frecvent percepute ca provenind de la persoane decedate sau entități spirituale, având un rol important în practica lor spirituală.
Studiul a indicat că mulți dintre mediumi au început să audă voci în copilărie, înainte de a avea cunoștințe despre spiritualism, 71% menționând apariția vocilor înainte de a se implica în astfel de practici.
În contrast, în grupul de control, experiențele de acest tip au fost extrem de rare, subliniind rolul contextului interpretativ. Rezultatele sugerează o legătură între convingerile personale și modul de percepere a vocilor.
Mediumii spirituali tind să integreze aceste experiențe în cadrul credințelor lor spirituale, descriindu-le adesea ca fiind pozitive, plăcute sau benefice.
În populația generală, însă, auzirea vocilor este frecvent asociată cu tulburări mintale, precum schizofrenia, și percepută ca fiind invazivă sau deranjantă.
Aceasta indică faptul că interpretarea fenomenului poate fi modelată de factori culturali și spirituali, nu doar de predispoziții neurologice sau psihiatrice.
Un aspect relevant identificat în studiu este conceptul de „absorbție”, definit ca o trăsătură de personalitate caracterizată prin capacitatea de concentrare intensă asupra stimulilor interni, precum gânduri sau imagini mentale, sau externi.
Cercetătorii au constatat că mediumii spirituali prezintă un grad ridicat de absorbție, ceea ce ar putea sugera o receptivitate crescută la experiențe senzoriale interioare profunde, inclusiv auzirea vocilor.
Această predispoziție, combinată cu un cadru spiritual specific, ar putea permite mediumilor să proceseze aceste experiențe într-un mod mai puțin perturbator și mai plin de semnificație.
Studiul nu stabilește originea vocilor auzite de mediumi, lăsând deschisă întrebarea dacă acestea sunt manifestări supranaturale sau produse ale proceselor mentale individuale.
Se menționează posibilitatea ca persoanele cu tendințe ridicate de absorbție să aibă experiențe auditive care, în contexte spirituale, sunt interpretate ca mesaje, în timp ce în alte contexte ar putea fi clasificate drept halucinații.
Contextul cultural și spiritual pare a juca un rol crucial în interpretarea și trăirea acestor fenomene. În concluzie, cercetarea subliniază că experiența clairaudienței variază considerabil în funcție de convingerile culturale, predispozițiile psihologice și contextul spiritual al individului.
Fenomenul nu poate fi redus la o simplă patologie, fiind necesară o înțelegere nuanțată, care ia în considerare interacțiunea complexă dintre factorii personali și de mediu.
Aceste constatări pot contribui la dezvoltarea unor noi perspective asupra sănătății mintale și spiritualității, precum și la abordări adaptate pentru persoanele care experimentează auzirea vocilor.
