Gesturi instinctive precum frecatul capului în timpul unei dureri de cap sau masarea ușoară a unei zone dureroase pot aduce adesea o ușurare imediată.
Un studiu efectuat de cercetătorii de la Institutul McGovern pentru Cercetări pe creierul MIT oferă o înțelegere mai profundă a modului în care aceste acțiuni contribuie la ameliorarea durerii.
Observând comportamentele spontane ale șoarecilor de laborator care își frecau fața cu picioarele după expunerea la stimuli dureroși minori, echipa de cercetare a descoperit că aceste gesturi reduceau durerea resimțită de animale.
Fenomenul se explică prin modul în care creierul procesează informațiile senzoriale: atunci când atingem sau masăm o zonă dureroasă, receptorii tactili din piele trimit semnale către creier, care interacționează cu semnalele durerii.
Această interacțiune introduce o „distragere senzorială”, redirecționând atenția creierului și reducând intensitatea senzației de durere. Cortexul somatosenzorial, care gestionează senzațiile tactile și dureroase, are un rol crucial in acest proces.
Atunci când intervine un stimul tactil, atenția dedicată durerii este redusă, rezultând o scădere a percepției acesteia. Acest mecanism natural de gestionare a durerii ilustrează capacitatea corpului de a atenua durerea fără recurs imediat la medicamente.
Deși observațiile au fost făcute pe șoareci, reacții similare apar și la oameni. Gesturile de masaj instinctiv ușurează durerile acute și temporare, precum arsurile ușoare sau migrenele.
De exemplu, în caz de arsură, reacția rapidă de a apăsa zona afectată generează o stimulare tactilă care interferează cu semnalele de durere trimise creierului, estompând astfel disconfortul.
Pe lângă gestionarea durerii acute, descoperirile celor de la MIT sugerează aplicații promițătoare pentru tratamentul durerii cronice, inclusiv în sindroamele dureroase care urmează unui accident vascular cerebral.
Stimulațiile tactile pot activa circuite neuronale specifice care gestionează atingerea, oferind astfel noi perspective terapeutice.
În timp ce aceste intervenții sunt încă în stadiul de cercetare, ele ar putea reprezenta o alternativă viabilă și mai puțin gravă la tratamentele farmacologice tradiționale, care nu sunt întotdeauna eficiente pentru toți pacienții.
