Extincția de la sfârșitul Permianului, survenită acum aproximativ 252 de milioane de ani, a reprezentat unul dintre cele mai severe evenimente de extincție din istoria Pământului.
Deși a afectat grav viața marină, eliminând peste 80% din speciile din oceane, impactul asupra ecosistemelor terestre a fost subiect de dezbatere.
Un studiu recent sugerează că efectele asupra vieții terestre ar fi putut fi mai puțin devastatoare decât se credea anterior, datorită existenței unui refugiu vegetal în China.
Acest eveniment catastrofal a fost declanșat de erupții vulcanice masive în Siberia, care au eliberat cantități considerabile de gaze cu efect de seră, precum dioxidul de carbon și metanul.
Concentrațiile ridicate ale acestor gaze au condus la o încălzire globală bruscă, ploi acide, incendii forestiere extinse și o scădere semnificativă a nivelului de oxigen atmosferic, creând condiții neprielnice pentru numeroase specii.
În ciuda acestor efecte globale, cercetătorii de la Institutul de Geologie și Paleontologie din Nanjing (NIGPAS), conduși de profesorul Liu Feng, au identificat dovezi ale unui refugiu al vieții în bazinul Turpan-Hami din Xinjiang, China.
Această zonă, situată în apropierea unor zone cu activitate vulcanică intensă, a oferit un mediu propice pentru supraviețuirea comunităților de plante terestre în timpul extincției de la sfârșitul Permianului.
Analiza fosilelor de polen și spori extrase din straturile geologice bine conservate a indicat o vegetație locală dominantă formată din ferigi și conifere. Datarea geologică a confirmat că această vegetație a persistat continuu înainte, în timpul și după evenimentul de extincție.
În timp ce biodiversitatea marină a suferit o reducere drastică, vegetația terestră din această regiune a demonstrat o rezistență remarcabilă. Rata de dispariție a speciilor de plante a fost de doar 21%, semnificativ mai mică decât pierderile suferite de ecosistemele marine.
Majoritatea speciilor au supraviețuit, menținând ecosistemul relativ stabil în timpul crizei globale. Descoperirea de trunchiuri de copaci intacte și tulpini carbonizate a confirmat că fosilele provin din regiune, susținând ipoteza unui refugiu în care condițiile locale au permis persistența vieții.
Un aspect important al descoperirii din China este rapiditatea cu care ecosistemul local și-a revenit după extincție.
La aproximativ 75.000 de ani după eveniment, în regiune au fost descoperite fosile de tetrapode, cum ar fi erbivorul Lystrosaurus și carnivorul Chroniosuchians, indicând o recuperare rapidă a diversității faunei.
Această revenire la o rețea trofică complexă a fost mult mai rapidă decât estimările anterioare, care sugerau că recuperarea ecosistemelor după extincția Permianului ar fi durat peste un milion de ani.
Un factor cheie care a contribuit la rezistența regiunii a fost climatul local stabil și semi-umed din bazinul Turpan-Hami.
Analizele paleosolurilor au indicat precipitații anuale de aproximativ 1.000 mm, creând un mediu mai favorabil vegetației comparativ cu alte regiuni mai aride sau expuse efectelor vulcanice.
Această stabilitate climatică a permis vegetației să prospere și să susțină supraviețuirea speciilor de animale migratoare. Această descoperire oferă o perspectivă nouă asupra capacității de recuperare ecologică în fața dezastrelor globale.
Ea demonstrează că, chiar și în perioade de criză extremă, unele ecosisteme pot supraviețui și se pot reface rapid dacă condițiile locale sunt favorabile.
În contextul amenințărilor de mediu actuale, precum schimbările climatice și pierderea biodiversității, acest studiu subliniază importanța protejării zonelor de refugiu, care pot juca un rol crucial în conservarea biodiversității globale.
