Un studiu recent al sedimentelor extrase din Marea Gaură Albastră, o formațiune subacvatică situată în largul coastei Belize, oferă informații despre activitatea cicloanelor tropicale în Caraibe pe o perioadă de 5.700 de ani.
Cercetătorii au forat și au analizat o probă cilindrică de sedimente de 30 de metri lungime din adâncurile acestei fântâni naturale, formată la sfârșitul ultimei ere glaciare.
Straturile de sedimente acumulate de-a lungul mileniilor funcționează similar inelelor de creștere ale unui copac, înregistrând urmele lăsate de furtunile tropicale trecute.
Această analiză a permis reconstituirea frecvenței și intensității acestor fenomene meteorologice de-a lungul unei perioade îndelungate.
Datele colectate indică o variație naturală a numărului de cicloane tropicale în regiune, cu valori cuprinse între 4 și 16 evenimente pe secol în ultimii 5.700 de ani. Totuși, studiul relevă o accelerare semnificativă a acestei frecvențe începând cu perioada Revoluției Industriale.
În mod particular, în ultimele două decenii, zona Marii Găuri Albastre a fost afectată de nouă furtuni tropicale, o cifră care depășește mediile istorice înregistrate anterior.
Conform cercetării, publicate în revista Geology, această creștere a frecvenței cicloanelor este legată de încălzirea globală cauzată de activitățile umane.
Creșterea temperaturilor la suprafața mării creează condiții mai favorabile pentru formarea și intensificarea furtunilor tropicale, deoarece oceanele mai calde eliberează mai multă energie în atmosferă.
Un alt factor identificat este deplasarea graduală spre sud a Zonei de Convergență Intertropicală, regiunea ecuatorială unde se întâlnesc vânturile din cele două emisfere, considerată o zonă cheie pentru formarea acestor furtuni.
Această migrație a mutat zona principală de formare a cicloanelor spre latitudini mai joase, expunând astfel regiunea Caraibelor la fenomene extreme mai frecvente.
Modelele climatice dezvoltate pe baza acestor descoperiri sugerează că, dacă tendințele actuale persistă, regiunea ar putea fi lovită de până la 45 de furtuni tropicale și uragane pe secol până în anul 2100.
Dominik Schmitt, coordonatorul studiului, explică faptul că această frecvență ridicată nu poate fi atribuită variațiilor naturale ale climei sau radiației solare, ci este direct legată de încălzirea globală din era industrială, creșterea rapidă a temperaturilor la suprafața mării și fenomene La Niña mai intense.
Această prognoză are implicații majore pentru populațiile din Caraibe, sugerând o creștere a riscului de dezastre, cu inundații, valuri de furtună și pagube materiale mai frecvente și potențial mai devastatoare, afectând infrastructura, ecosistemele și economiile locale dependente de turism și pescuit.
