80% dintre pisicile cu blană roșie sunt masculi. Diferența dintre sexe nu e întâmplătoare – e scrisă în codul genetic al felinelor. Culoarea portocalie, atât de rară și atât de fascinantă, ține de o genă anume, MC1R, care decide ce fel de melanină produce organismul.
Eumelanina colorează blana în negru sau maro; feomelanina, în schimb, o transformă în roșu aprins sau portocaliu. La pisicile ghimbir, a doua variantă domină. Dar mecanismul exact al acestei dominanțe a rămas mult timp un mister.
Studiul din 2024 dezleagă misterul
Pe 27 noiembrie 2024, un studiu publicat în revista Science a readus în atenție această enigmă genetică. Cercetătorii știau de zeci de ani că variația genei MC1R controlează proporția dintre cele două tipuri de pigment, însă cheia frecvenței ridicate la masculi se află pe cromozomul X.
Un mascul are nevoie de o singură copie a genei pentru ca blana să devină roșie. O femelă, în schimb, trebuie să moștenească două exemplare – una de la fiecare părinte. De aici și disproporția: femelele ghimbir sunt mult mai puține, iar șansele lor de a apărea sunt mult mai mici.
De la mumii la mituri: adevărul științific
Mutația care produce această culoare nu e deloc recentă. Leslie Lyons, genetician la Universitatea din Missouri, atrage atenția asupra unor dovezi vechi de mii de ani: printre pisicile egiptene mumificate s-au găsit exemplare cu blană portocalie.
Semn că blana roșie exista deja în antichitate, cu mult înainte ca oamenii să înceapă să observe vreun comportament aparte la aceste feline.
Pentru că, în ciuda reputației lor – pisici afectuoase, carismatice, pline de energie și câteodată răutăcioase – niciun studiu științific nu a confirmat vreodată o legătură directă între culoarea blănii și personalitate.
S-au făcut încercări repetate de a corela gena portocalie cu un anumit temperament, dar toate au eșuat. Nu există dovezi că această genă modelează comportamentul.
Ceea ce alimentează mitul sunt poveștile proprietarilor și miile de videoclipuri de pe YouTube, care amplifică imaginea unei feline unice și magnetice. În realitate, știința rămâne tăcută în fața acestor anecdote. Pisica roșie rămâne, genetic vorbind, o excepție fascinantă – dar nimic mai mult.
