Materia întunecată, care constituie aproximativ 85% din masa universului, rămâne un subiect central al cercetării astrofizice contemporane.
Un studiu recent efectuat în centrul galaxiei Calea Lactee oferă noi perspective asupra naturii acestui fenomen enigmatic, prin intermediul observațiilor asupra procesului de ionizare a hidrogenului.
În centrul galaxiei noastre, prezența unor nori masivi de hidrogen ionizat pozitiv a reprezentat o anomalie științifică timp de decenii.
În mod normal, hidrogenul se găsește într-o stare neutră din punct de vedere electric, iar procesul care determină ionizarea acestuia în centrul galactic a rămas neexplicat.
Deși inițial s-a considerat că razele cosmice ar fi responsabile pentru acest fenomen, energia acestora s-a dovedit insuficientă pentru a justifica amploarea ionizării observate.
Cercetările conduse de doctorul Shyam Balaji au identificat o sursă constantă de energie în centrul Căii Lactee, cu caracteristici distincte față de alte fenomene cunoscute.
Analiza semnăturilor energetice sugerează posibilitatea existenței unei forme de materie întunecată diferită de conceptul tradițional al particulelor masive cu interacțiune slabă (WIMP).
Noua ipoteză propune existența unor particule de materie întunecată mai ușoare, care, prin procesul de anihilare în urma coliziunilor, ar putea genera particule încărcate capabile să ionizeze atomii de hidrogen.
Acest mecanism ar explica atât prezența hidrogenului ionizat, cât și semnătura specifică de emisie de 511 keV observată în centrul galactic, fenomen care până în prezent nu a putut fi explicat prin mecanisme astrofizice convenționale.
Implicațiile acestei teorii sunt semnificative pentru domeniul astrofizicii. În cazul în care se confirmă existența acestei forme mai ușoare de materie întunecată, ar fi necesară o reevaluare fundamentală a metodelor actuale de detecție, care sunt calibrate pentru identificarea particulelor masive.
Experimentele subterane și acceleratoarele de particule existente ar putea să nu fie adecvate pentru detectarea acestor particule mai ușoare, necesitând dezvoltarea unor noi abordări experimentale.
