Un studiu recent efectuat de cercetători de la City of Hope a identificat un mecanism celular specific care contribuie la acumularea grăsimii abdominale pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă.
Creșterea în greutate asociată îmbătrânirii, în special în zona abdominală, este un fenomen cunoscut, însă cauzele precise ale concentrării țesutului adipos în această regiune specifică au fost mai puțin înțelese până acum.
Cercetarea a relevat existența unui anumit tip de celule stem, denumite celule progenitoare adipocitare (CPA), care joacă un rol central în acest proces.
Conform studiului, procesul de îmbătrânire determină apariția acestor noi celule CPA, care, la rândul lor, promovează producția de celule adipoase suplimentare.
Aceste celule progenitoare se găsesc în țesutul adipos alb (TAB), un tip de grăsime responsabil pentru creșterea generală în greutate și, în mod particular, pentru depozitele de grăsime abdominală.
Pe măsură ce indivizii îmbătrânesc, producția de noi celule adipoase prin intermediul CPA crește, contribuind la mărirea circumferinței taliei. Pentru a investiga acest mecanism, cercetătorii au efectuat inițial experimente pe șoareci. Într
-una dintre etapele studiului, celule progenitoare adipocitare prelevate de la șoareci mai în vârstă au fost transplantate la șoareci tineri. S -a observat că aceste celule, provenite de la șoarecii în vârstă, au generat un număr mare de noi celule adipoase în organismul gazdă tânăr.
Acest rezultat a indicat faptul că celulele stem adipoase ale indivizilor mai în vârstă posedă o capacitate intrinsecă sporită de a produce celule grase, indiferent de vârsta organismului în care sunt transplantate.
În contrast, atunci când celule progenitoare de la șoareci tineri au fost transplantate la șoareci mai în vârstă, nu s-a înregistrat o producție la fel de semnificativă de noi celule adipoase.
Aceste constatări au evidențiat un mecanism specific vârstei înaintate care stimulează producția excedentară de grăsime. Mai mult, studiul a identificat un element molecular cheie în acest proces: receptorul factorului inhibitor al leucemiei (LIFR).
Acest receptor este responsabil pentru activarea celulelor progenitoare adipocitare în țesutul adipos și pare a fi esențial în stimularea producției de grăsime la persoanele în vârstă.
Prin înțelegerea detaliată a funcționării LIFR, cercetătorii consideră că ar putea fi posibilă blocarea acestui mecanism, prevenind astfel acumularea grăsimii abdominale specifică îmbătrânirii.
Validitatea acestor descoperiri a fost ulterior verificată pe celule umane, prin analiza unor probe prelevate de la persoane în vârstă. S
-a constatat că aceleași celule CPA, responsabile pentru acumularea de grăsime abdominală la șoareci, sunt prezente și active și la oameni pe măsură ce aceștia îmbătrânesc. Această similitudine sugerează că procesul este conservat între specii și are relevanță directă pentru sănătatea umană.
Aceste rezultate deschid perspective pentru dezvoltarea unor potențiale tratamente viitoare, care ar putea viza reducerea grăsimii abdominale și, prin aceasta, ar putea contribui la combaterea unor boli cronice asociate vârstei, precum diabetul, afecțiunile cardiovasculare și anumite forme de cancer.
Cercetătorii își propun să utilizeze aceste cunoștințe pentru a proiecta terapii care să inhibe formarea acestor noi celule adipoase, contribuind la încetinirea proceselor de îmbătrânire metabolică și la îmbunătățirea calității vieții.
Rezultatele acestui studiu indică posibilitatea unor progrese terapeutice în abordarea efectelor îmbătrânirii asupra organismului.
O mai bună înțelegere a mecanismului molecular descris ar putea conduce la dezvoltarea unor tratamente nu doar pentru reducerea grăsimii abdominale, ci și pentru prevenirea unor afecțiuni metabolice grave asociate înaintării în vârstă.
Deși cercetarea se află încă într-o fază exploratorie, ea stabilește o bază importantă pentru inovații viitoare în domeniul medicinei anti-îmbătrânire, cu potențialul de a modifica abordarea obezității legate de vârstă.
