În Statele Unite, un grup de cercetători a făcut progrese semnificative în înțelegerea efectului placebo, un fenomen terapeutic care se manifestă chiar și în absența unui ingredient activ în tratamentele utilizate.
Studiul a dezvăluit mecanismul responsabil pentru efectul placebo, deschizând noi perspective în terapia durerii pentru pacienți.
Efectul placebo este caracterizat de utilizarea unor tratamente fără efect specific asupra bolii, dar care influențează percepția pacientului, oferind uneori ameliorarea simptomelor, cum ar fi durerea, prin simpla credință în eficacitatea tratamentului administrat.
Din 2000, această temă a captat atenția multor cercetători. Progresul în ilustrările cu privire la efectul placebo a fost realizat printr-un experiment cu șoareci de laborator. Rozătoarele au fost expuse alternativ la două spații la temperaturi diferite.
În prima fază, ambele spații au fost menținute la 30°C. Ulterior, primul spațiu a fost încălzit brusc la 48°C, declanșând dureri prin activarea nociceptorilor termici și determinând reacții reflexe, cum ar fi mișcările bruște ale lăbuțelor.
Cu timpul, șoarecii au asociat primul spațiu cu durerea, iar cel de-al doilea cu alinarea.
Surprinzător, în ziua a șaptea, când al doilea spațiu a fost și el încălzit la 48°C, șoarecii au continuat să caute alinare acolo, manifestând mai puține comportamente reflexe de frică, demonstrând astfel efectul placebo.
În cadrul experimentului, cercetătorii au înregistrat activitatea creierului și au realizat marcaje genetice ale anumitor neuroni. Studiul a evidențiat activarea unui circuit cerebral specific când șoarecii anticipau ameliorarea durerii.
Rezultatele au relevat implicarea a trei zone cerebrale: cortexul cingular anterior (asociat durerii), cerebelul (implicat în învățare) și puntea trunchiului cerebral (responsabilă de abilități motorii). În mod normal distincte, aceste regiuni colaborează pentru diminuarea percepției durerii.
Notabil este faptul că puntea trunchiului cerebral, anterior considerată doar în relație cu durerea, interacționează direct cu cortexul cingular anterior prin neuroni cu receptori opioizi, sugerând un rol în efectul analgezic.
Deși studiul a fost realizat pe șoareci, cercetătorii sunt optimiști în privința aplicabilității la oameni, întrucât structura circuitelor de durere este similară.
În viitor, aceste cercetări ar putea ajuta la dezvoltarea de noi tratamente ce vizează reducem durerea prin acțiunea asupra punții trunchiului cerebral.
