O echipă de cercetători de la Institutul Leibniz pentru Cercetări pe Marea Baltică (IOW) a reușit să readucă la viață alge microscopice care au stat în stare latentă timp de aproape 7.000 de ani.
Acest studiu ar putea îmbunătăți înțelegerea adaptării ecosistemelor marine și a evoluției speciilor de-a lungul mileniilor, explorând arhivele naturale ale Mării Baltice.
Sedimentele marine au fost analizate pentru a observa schimbările de mediu de-a lungul timpului, dar cercetarea condusă de Sarah Bolius a reușit mai mult decât să analizeze tradițional fosilele, reactivând organisme vii din epoci îndepărtate.
Proiectul Phytoark, prin care a fost realizat studiul, s-a concentrat pe analiza sedimentelor la o adâncime de 240 de metri în groapa estică a Gotland. Cercetătorii au identificat celule diatomice latente, îngropate sub straturi de sedimente anoxice.
Prin expunerea acestora la lumină și nutrienți, algele au început să crească și să producă oxigen, reluându-și activitatea ca și cum nu ar fi încetat niciodată să existe.
Specia de diatom Skeletonema marinoi a demonstrat o rezistență remarcabilă, fiind singura care a supraviețuit în toate eșantioanele testate. Algele antice nu doar că au supraviețuit, dar au și prezentat o activitate biologică comparabilă cu cea a descendenților lor moderni.
Rata de creștere și performanțele fotosintetice au fost similare cu cele ale tulpinilor contemporane, ridicând întrebări despre cum au reușit microorganismele să-și păstreze viabilitatea în timp.
Ipoteza cercetătorilor sugerează că structurile de protecție și rezervele de energie internă le-au permis să rămână latente în condiții stabile și lipsite de lumină și oxigen.
Pe lângă aspectul tehnic al resuscitării algelor, cercetătorii au analizat ADN-ul prin tehnici de microsatelit și au identificat grupuri genetice distincte, confirmând că populațiile de S. marinoi și-au adaptat genetica la schimbările de mediu din Marea Baltică de-a lungul mileniilor.
Această abordare, numită „ecologie în înviere”, oferă perspective unice asupra evoluției biologice și permite examinarea directă a organismelor vii separate de mii de ani, facilitând o mai bună anticipare a răspunsurilor la schimbările climatice.
Descoperirea are implicații semnificative, provocând cunoștințele despre dormanța organismelor și capacitatea lor de supraviețuire în condiții extreme pe perioade lungi. Această capacitate de rezistență ar putea inspira metode noi în biotehnologie și conservarea ecosistemelor.
La scară mai mare, oferă perspective asupra cercetării vieții extraterestre; dacă microorganismele terestre pot supraviețui milenii în condiții extreme, ar putea exista viață sub gheața de pe Marte sau Europa, luna lui Jupiter?
