Un studiu american recent a zdruncinat teoriile consacrate despre formarea continentelor. Cercetătorul care a condus studiul consideră că teoria dominantă prezintă slăbiciuni, în special din punct de vedere geologic.
Teoria se baza pe zirconiu (ZrSiO4), un mineral silicat, considerat martorul principal al formării continentelor.
Analiza unor astfel de minerale, vechi de patru miliarde de ani, sugera că prima crustă continentală s-a format prin procese magnetice, iar primele forme de relief ar fi putut apărea simultan. Studiul publicat în revista Nature Geoscience în iulie 2024 contestă însă această teorie.
David Hernández-Uribe, de la departamentul de științe ale pământului și mediului de la Universitatea Illinois din Chicago, argumentează că teoria are lacune, punând sub semnul întrebării condițiile de formare a zirconului, elementul central al teoriei.
Hernández-Uribe subliniază importanța tectonicii plăcilor pentru apariția vieții, explicând că mișcarea continentelor a influențat clima, chimia oceanelor și, implicit, viața.
Până acum, se considera că zirconul se formează doar prin subducție, procesul prin care două plăci tectonice se ciocnesc, una alunecând sub cealaltă.
Teoria formării continentelor prin subducție se baza pe acest fenomen, detaliat într-un studiu al Universității din Nanjing, publicat în Nature la sfârșitul anului 2023.
David Hernández-Uribe afirmă că a demonstrat formarea zirconului și în condiții de presiune și temperatură extrem de ridicate, rezultate din topirea scoarței terestre primordiale. El a obținut aceleași semnături pentru zircon prin modelarea topirii parțiale a fundului scoarței terestre.
În concluzie, cercetătorul susține că nu există încă dovezi suficiente pentru a explica cu certitudine procesul de formare a continentelor.
