În trecut, un medic român s-a spânzurat de 12 ori doar pentru a desluși tainele științei. Află cine a fost celebrul medic și ce a reușit acesta să afle din experimentele sale.
Un cercetător criminalist din România a hotărât să se spânzure în mod repetat în anul 1905 pentru a efectua mai multe studii despre spânzurare. Nicolae Minovici a fost un om de știință de la noi din țară care era foarte înverșunat în a aflat ce se întâmplă exact cu corpul uman în timpul spânzurării.
De-a lungul timpului, medicul român a scris un este de mărimea unei cărți intitulat „Studii despre spânzurare” în care a analizat aproximativ 200 de moduri de spânzurare, organizate într-o taxonomie de-a dreptul dementă, bazată pe lucruri precum tipurile de noduri și modul în care diferitele tipuri de oameni au reacționat la spânzurare.
Nicoale Minovici nu s-a mulțumit însă doar cu observarea spânzurărilor altor persoane. Medicul român voia să știe cum se simte cu adevărat acest lucru. Astfel, mai întâi a făcut câteva încercări preliminare cu un laț necontractant.
„M-am lăsat de șase până la șapte ori timp de patru până la cinci secunde ca să mă obișnuiesc.”, a scris medicul în însemnările sale.
Medic român care s-a spânzurat de dragul științei
Durerea era aproape intolerabilă, după cum scrie Minovici. A persistat două săptămâni. Totuși, Minovici s-a simțit „mângâiat de rezultate” și a mers mai departe către spânzutăroarea adevărată. Așadar, el și unii dintre colaboratorii săi și-au băgat capul într-un laț obișnuit și au cerut unui asistent să-i spânzure de douăsprezece ori.
Potrivit descrierii experimentelor anterioare, Minovici își cere scuze de mai multe ori că „în ciuda întregului curaj, nu am putut realiza experimentul pentru mai mult de trei-patru secunde”. În anul 1938, Nicoale Minovici ajunge să se îmbolnăvească de cancer de laringe.
Cu toate că i-a fost efectuată o trahectomie într-un spital din Viena, celebrul medic român a mai trăit timp de doi ani, însă aceștia au fost presărați de chinuri groaznice și mari dificultăți de vorbire. În afară de cercetările sale științifice, medicul a mai lăsat o moștenire bucureștenilor.
Acesta a lăsat propria sa avere, casa, dar și colecția sa de artă populară și tablouri Ateneului Român. Mai mult economiile sale le-a donat în totalitate asociațiilor care aveau grijă de copiii abandonați sau de orfani.