În imaginarul colectiv, ploaia poartă un nume: Bretania. Doar că cifrele nu se grăbesc să confirme clișeul. Deși des udată de averse mărunte, regiunea nu este neapărat cea mai bogată în precipitații pe parcursul unui an.
Alte orașe, uneori surprinzătoare, adună volume mai mari de ploaie, în timp ce unele localități franceze trăiesc cu un cer mult mai parcimonios.
Pentru a înțelege de ce, merită clarificat ce măsoară de fapt pluviometria: cantitatea de precipitații căzute într-un interval, exprimată de regulă în milimetri de apă pe metru pătrat, sau numărul de zile cu ploaie. Diferențele regionale țin în primul rând de climă și relief.
Pe vestul Franței, climatul oceanic, alimentat de depresiuni atlantice, aduce ploi regulate. Zonele montane – Alpii, Pirineii – intensifică fenomenul: aerul umed, forțat să urce versanții, se răcește, vaporii condensează, iar ploaia cade. Este efectul orografic.
În schimb, regiunile mediteraneene sau cele continentale, mai bine adăpostite de influențele umede, primesc mai puține precipitații. În sud, lanțuri precum Cévennes, Alpii și Masivul Central rețin parțial masele de aer umed venite dinspre vest, reducând ploaia de pe coastă.
În est, Vosgii și Jura joacă un rol similar, creând în spatele reliefului zone de umbră pluviometrică, mai uscate. Acolo unde percepția populară întâlnește realitatea, lucrurile se nuanțează.
Nu Bretania, ci Țara Bascilor adună cele mai mari volume de ploaie: la Biarritz cad în jur de 1 451 mm pe an. La Rennes, media este de 694 mm, abia peste cei 515 mm ai Marsiliei. Brest rămâne însă mult mai umedă, cu 1 210 mm anual.
Diferența se vede și în felul în care plouă: la Marsilia aversele sunt mai rare, dar mai intense, cu aproximativ 10 mm pe zi ploioasă, față de 7 mm la Brest, unde bruinele sunt mai frecvente decât torențialele specifice climatului mediteranean.
Dacă ne uităm la numărul zilelor cu precipitații, Brest și împrejurimile conduc cu 159 de zile pe an, comparativ cu doar 53 la Marsilia și 140 la Biarritz. Expunerea la soare completează tabloul.
Finistère este printre cele mai puțin însorite departamente ale Franței, adesea sub influența umidității oceanice și a norilor joși, iar un plus de lumină în alte locuri poate alimenta impresii nedrepte despre „ploaia veșnică” din Bretania.
În realitate, climatul breton nu e deloc uniform: Morbihan și zona Mont‑Saint‑Michel au o durată de însorire comparabilă, uneori chiar superioară Parisului, iar în regiunea Rennes verile sunt mai calde și mai uscate.
Pe medii multianuale Météo‑France (1981–2010), orașele cele mai pluvioase sunt, în ordine, Biarritz, cu 1 451 mm pe an și 141 de zile cu ploaie, urmat de Brest, 1 210 mm și 159 de zile, și Besançon, 1 187 mm și 141 de zile.
Apoi vin Tarbes, cu 1 047 mm și 120 de zile, Limoges, 1 024 mm și 135 de zile, și Bourg‑Saint‑Maurice, 986 mm și 110 zile. Lorient adună 951 mm și 132 de zile, Bordeaux 944 mm și 124 de zile, Grenoble 934 mm și 106 zile, iar Montélimar închide topul cu 905 mm și 77 de zile cu ploaie.
Există însă și un clasament alternativ, bazat pe date World Weather Online și limitat la orașele cu peste 50 000 de locuitori, care schimbă perspectiva: regiunea Auvergne‑Rhône‑Alpes apare drept cea mai ploioasă, cu Grenoble pe primul loc (2 000 mm pe an și 108 zile ploioase), Annecy pe al doilea (1 825 mm și 95 de zile) și Lyon pe al treilea (1 533 mm și 94 de zile).
La polul opus, cele mai puțin pluvioase sunt Marsilia și Perpignan, avantajate de un climat mai uscat.
