Un foraj banal, menit să găsească metan, a dat peste ceva cu totul neașteptat. În micul oraș Folschviller, din Moselle, o echipă de cercetători a coborât o sondă în pământ cu un scop precis: să cartografieze gazele din vechile straturi de cărbune. Dar citirile au arătat altceva.
La sfârșitul anului 2022, primele date au dezvăluit o creștere surprinzătoare a concentrației de hidrogen odată cu adâncimea. La 200 de metri, nivelul era de doar 0,1%. În jurul a 1.100 de metri, depășea deja 15%.
Un an mai târziu, forajele mai adânci au confirmat tendința: la 1.250 de metri, sonda SysMoG a înregistrat 20% hidrogen. Și curba nu dădea semne de încetinire. Cercetătorii Philippe de Donato și Jacques Pironon, de la laboratorul GeoRessources, au început să extrapoleze.
La 3.000 de metri adâncime, estimează ei, conținutul de hidrogen ar putea depăși 90%. La acel nivel, gazul dizolvat în apele subterane ar fi aproape hidrogen pur. Nimic asemănător nu a mai fost documentat pe planetă.
Pe baza măsurătorilor de la 1.100 de metri, unde hidrogenul reprezenta 14%, cei doi specialiști au calculat un potențial uluitor: sub bazinul cărbunelui din Lorena s-ar putea ascunde până la 46 de milioane de tone de hidrogen alb.
Echivalentul a mai mult de jumătate din producția globală anuală de hidrogen gri. Un volum care ar putea acoperi nevoile a zeci de țări industrializate – produs nu într-o fabrică, ci continuu, în adâncuri, doar prin chimia rocilor.
O reacție chimică ce poate genera resurse inepuizabile
Explicația stă în geologia zonei. Subsolul din Folschviller este bogat în apă și minerale cu carbonați de fier. Când acestea se întâlnesc, are loc o reacție redox: mineralele descompun moleculele de apă în oxigen și hidrogen.
Nu e vorba de un depozit fosil, ci de un sistem potențial regenerabil, care produce gaze atâta timp cât apa și mineralele rămân în contact la presiunea și temperatura potrivite. Dacă ipoteza se confirmă, discuția se mută de la un zăcământ limitat la o adevărată fabrică geologică inepuizabilă.
Dovezi noi și obstacole de reglementare în calea exploatării
Dar prudența e obligatorie. O singură sondă nu poate garanta că întreg bazinul de 490 km2 se comportă la fel. Cercetătorii înșiși subliniază că este nevoie de mai multe dovezi pentru a verifica omogenitatea prezenței hidrogenului.
Iar situl Folschviller va rămâne strict dedicat cercetării – nu va deveni niciodată un loc de exploatare. Un al doilea program, Regalor II, a preluat ștafeta.
La Pontpierre, la aproximativ patruzeci de kilometri de Metz, forajele au atins 2.600 de metri la sfârșitul lunii ianuarie 2026, cu obiectivul de a continua până la 4.000 de metri în februarie.
Primele rezultate sunt încurajatoare: prezența hidrogenului a fost confirmată în mai multe intervale, la șase kilometri distanță de descoperirea inițială. Totuși, jocul nu este câștigat.
Un proiect anterior de exploatare a gazelor din același bazin, realizat de Française de l’Énergie, a fost respins de Consiliul de Stat din cauza riscurilor considerate prea mari pentru apele subterane. Orice cerere viitoare de exploatare a hidrogenului va purta această povară.
Între promisiunea științifică și frânele de reglementare, bazinul Lorena va continua să facă titluri. Dar prima tonă de hidrogen alb extras comercial nu va ieși curând din pământ.
