În peșterile de calcar din Richards Spur, Oklahoma, doi paleontologi amatori, Bill și Julie May, au făcut o descoperire incredibilă. Au dat peste o bucată de piele de șopârlă veche de aproximativ 288 de milioane de ani, care fusese fosilizată.
Aceasta este o descoperire extraordinară, deoarece majoritatea fosilelor se formează din mineralizarea oaselor și a dinților, care conțin minerale care se pot fosiliza mai ușor. Pielea, pe de altă parte, este alcătuită din țesut moale, cum ar fi colagenul, care este mai probabil să se descompună înainte de a deveni o fosilă.
Este foarte rar să găsești piele fosilizată, deoarece aceasta necesită condiții specifice, cum ar fi un nivel ridicat de minerale, absența oxigenului, sedimente fine și alți conservanți pentru a se păstra. Se crede că șopârla a cărei piele a fost găsită a căzut în peșteră în timpul perioadei Permian, în urmă cu aproximativ 288 de milioane de ani.
Nivelurile scăzute de oxigen din peșteră ar fi încetinit procesul de descompunere, iar sedimentele fine de argilă ar fi ajutat la conservarea suplimentară a șopârlei, înconjurând-o. În plus, scurgerea de petrol în peșteră ar fi putut acționa ca un conservant.
Acești factori s-au combinat pentru a conserva pielea șopârlei timp de milioane de ani, permițând oamenilor de știință să o studieze astăzi. Porțiunea de piele conservată este destul de mică, dar conține detalii intrigante.
Suprafața pielii seamănă cu cea a crocodililor, dar are și secțiuni articulate, asemănătoare cu cele întâlnite la șerpi și șopârle fără picioare. Din păcate, alături de piele nu au fost găsite oase sau dinți, ceea ce face imposibilă identificarea precisă a speciei de șopârlă.
Cu toate acestea, această piele fosilizată este anterioară existenței dinozaurilor cu 45 de milioane de ani și oferă informații valoroase despre evoluția timpurie a reptilelor. Ea subliniază importanța epidermei, care servește ca o barieră crucială între procesele interne ale corpului unui animal și mediul extern.
Se crede că șopârla a cărei piele a fost conservată în sistemul de peșteri este una dintre primele amniote, marcând tranziția de la stilul de viață acvatic la cel semi-acvatic al strămoșilor lor fără membrana protectoare a amniosului. Această descoperire oferă informații valoroase despre trecerea la un stil de viață complet terestru.
Studiul care detaliază aceste descoperiri a fost publicat în revista Current Biology.
