Probabil ai acel coleg care jură pe „livrabile inovatoare”, „sinergie transversală” și „mentalitate de creștere”. Dacă ai bănuit mereu că acest potop de cuvinte ascunde un gol, știința tocmai ți-a dat dreptate.
Un studiu amplu al Universității Cornell arată că fascinația pentru jargonul corporatist merge mână în mână cu o incapacitate evidentă de a lua decizii eficiente.
Shane Littrell, cercetător în psihologie cognitivă la Cornell, a pornit de la o întrebare simplă: cât de receptivi sunt angajații la fraze care sună sofisticat, dar nu spun nimic? A măsurat ceea ce el numește „Receptivitatea la Argumente Insensate în Companie” (ERAI).
Pentru asta, a creat enunțuri complet lipsite de sens, compuse doar din cuvinte la modă din mediul corporatist, și le-a cerut unui eșantion de peste 1.000 de angajați de birou să le evalueze.
Rezultatul e limpede: cei care au atribuit o mare valoare intelectuală acestor propoziții goale au obținut scoruri slabe la testele de inteligență fluidă și de gândire deschisă. Littrell face o distincție crucială. Jargonul tehnic are un rol: descrie sarcini complexe și procese reale.
Altceva este limbajul de lemn corporatist, construit să pară impresionant și să producă ceață. Această umflare a semnalelor fără conținut, spune el, creează un „vid semantic”. Studiul merge mai departe și cartografiază un mecanism îngrijorător.
Cei mai permeabili la această dezinformare instituțională au avut rezultate mediocre și la testele de judecată situațională (TJS), folosite încă din Al Doilea Război Mondial pentru a evalua capacitatea de decizie în medii solicitante.
Se conturează astfel un cerc vicios în interiorul organizațiilor: angajații care se lasă păcăliți de discursuri insipide ajung să promoveze lideri disfuncționali care recurg exact la acest limbaj pentru a-și masca incompetența.
„În loc să ridice organizația, un nivel ridicat de discurs gol acționează ca o instalație înfundată: totul devine ineficient și stagnează”, explică Shane Littrell. De ce cădem în capcană? Psihologia cognitivă sugerează că suntem natural impresionați de ceea ce pare sofisticat.
Totuși, cheia pentru a străpunge acest val retoric este gândirea deschisă: capacitatea de a-ți contesta propriile convingeri atunci când faptele cer asta. Cercetătorul pledează pentru mai multă umilință intelectuală și, mai ales, pentru încetinirea ritmului reflecției.
În fața unei misiuni pompoase, a unui raport alambicat sau a unui discurs de lider, merită să îți pui două întrebări simple: „Ce se afirmă, exact, aici?” și „Chiar are logică?”. La capătul zilei, mesajul este o invitație de a dezumfla baloanele comunicării corporatiste.
Dacă un mesaj nu poate fi explicat simplu, probabil că nu e nimic de înțeles. În lupta împotriva „bullshit”-ului, intuiția ta este acum validată de neuroștiințe.
