Narațiunile despre răpirile de către extratereștri, prezente de zeci de ani, continuă să fascineze publicul, oferind povești pline de întâlniri cu entități necunoscute, însoțite de amintiri neliniștitoare și senzații inexplicabile.
O perspectivă psihologică poate aduce o explicație suplimentară înțelegând aceste experiențe. Un exemplu notabil este povestea lui Betty și Barney Hill.
În 1961, în timpul unei călătorii spre New Hampshire, cei doi au observat o lumină ciudată pe cer care s-a transformat într-un obiect zburător neidentificat. Curioși și îngrijorați, au oprit mașina pentru a investiga.
După aceasta, au simțit că timpul a căpătat o dimensiune diferită: călătoria de 320 de kilometri, care ar fi trebuit să dureze trei ore, s-a prelungit la șapte ore. Mașina avea urme neobișnuite și amintirile lor erau fragmentate.
Ulterior, Betty a început să aibă vise recurente detaliate despre capturarea și transportarea lor pe o navă extraterestră. Sub hipnoză, ei și-au amintit entități stranii, examinări medicale și alte detalii fascinante.
Acest caz devine unul dintre cele mai studiate în fenomenul răpirilor extraterestre.
Întrebător, fără dovezi fizice și având în vedere implicarea psihologilor, explicațiile psihologice au început să prindă contur, indicând că amintirile obținute prin hipnoză pot fi rezultatul unor mecanisme mentale complexe. Dr
. Benjamin Simon, psihiatru implicat în sesiuni de regresie hipnotică, a sugerat că retrăirea acestor amintiri ar putea fi mai mult un construct mental decât o experiență directă cu ființe extraterestre.
Hipnoza a fost folosită adesea pentru a accesa amintiri ascunse, dar este posibil ca sub presiune, mintea să recreeze sau să modifice evenimentele, influențată de așteptări, vise sau surse media. Fenomenul „memoriei false” permite explicarea detaliilor specifice care apar în regresiile hipnotice.
Fenomenul „timpului lipsă”, comun în relatările despre abducții, are o explicație psihologică posibilă în stres extrem, disociere mentală sau distorsiunea percepției timpului.
În cazul lui Barney și Betty Hill, anxietatea întâlnirii a fost posibil cauza pentru care creierul lor a încercat să integreze experiența într-un mod acceptabil percepției lor, în special în timpul hipnozei.
Apariția recurentă a unei figuri extraterestre comune, cunoscută ca „gri”, ridică întrebări legate de influența culturii populare asupra acestor povești. Psihologii susțin că indivizii pot fi desenați din imagini colective atunci când descriu experiențele lor extraterestre.
Însă, psihologia, deși oferă explicații importante, nu poate răspunde tuturor întrebărilor ridicate de cazurile de răpiri extraterestre. Fenomenul este răspândit la nivel global și depășește culturile.
Detaliile comune apar în mod repetat, fără ca martorii să aibă posibilitatea să se expună la informații similare anterior. Unele relatări conțin detalii complexe despre stele îndepărtate sau mărturii despre care nu se crede a fi posibil să fi fost cunoscute anterior.
Aceste elemente sugerează o dimensiune care depășește explicațiile psihologice simple sau că cunoștințele noastre nu sunt încă suficient de avansate să acopere complexitatea subiectului. Discuția rămâne deschisă, iar mărturiile, indiferent de interpretarea lor, merită atenție deosebită.
