Lacul Baikal, situat în estul Siberiei, rămâne plin de mistere, fiind format acum aproximativ 25 de milioane de ani și considerat cea mai veche apă dulce din lume.
Acesta se întinde pe o suprafață de peste 31.000 de kilometri pătrați și atinge adâncimi de aproape 1.642 de metri, ceea ce îl face cel mai adânc lac al planetei.
Înconjurat de o natură sălbatică și conservată, Baikal adăpostește o biodiversitate unică, cu numeroase specii endemice, inclusiv singurul sigiliu de apă dulce din lume, sigiliul Baikal. Apele sale cristaline sunt renumite pentru puritatea extraordinară.
Chiar și în contextul explorării sale continue, Lacul Baikal păstrează multe mistere. Tehnologiile avansate, precum roboții subacvatici, dezvăluie periodic noi descoperiri neașteptate, ilustrând bogăția și diversitatea excepțională a acestui ecosistem.
Adâncurile lacului sunt deosebit de interesante pentru cercetători, oferind medii extreme unde pot exista forme de viață necunoscute și fenomene geologice fascinante.
Studiile recente urmărind erupțiile de noroi în apropierea unei falii denumite Severbaikalsk au scos la iveală urme marcate de erupții la adâncimi de 100 până la 165 de metri în apropierea golfurilor Malaya Kosa și Goryachinskaya.
Aceste vulcani de noroi rezultă din procese geologice adânci, ce permit nămolului și gazelor să scape de sub scoarța terestră. Imaginile surprinse arată cratere adânci cu nămol și fragmente de roci deranjate de aceste procese subterane.
Sute de cratere mici în formă de con, identificate la adâncimi mai mari, sugerează activitate vulcanică extinsă. Îngrijorarea oamenilor de știință vine din apropierea acestor erupții față de falia Severbaikalsk, o zonă cu istoricul cutremurelor puternice.
Aceștia speculează că evenimentele recente ar putea prefigura activitate seismică iminentă.
Totuși, fenomenul nu ar trebui să afecteze profund ecosistemul, ci mai degrabă să reprezinte un element al echilibrului natural al Lacului Baikal, punând în lumină procesele geologice și ecologice subacvatice.
Analizele eșantioanelor prelevate indică prezența microorganismelor adaptate la condiții extreme de presiune și temperatură.
Aceste organisme deschid drumuri noi în înțelegerea biodiversității lacurilor adânci și ar putea inspira ipoteze despre viața în medii similare de pe alte planete sau sateliți din sistemul solar.
