Muntele Roraima, o formațiune geologică spectaculoasă situată la granița dintre Brazilia, Guyana și Venezuela, reprezintă un exemplu remarcabil de ecosistem izolat.
Această tepuy, sau platou cu pereți abrupți, se ridică la o altitudine de 2810 metri și găzduiește un număr semnificativ de specii endemice.
Formată în urmă cu aproximativ 1,8 miliarde de ani prin solidificarea unor dune mari de nisip în roci de gresie, această structură geologică a rămas izolată de regiunile înconjurătoare timp de 70-90 de milioane de ani, conform unui studiu publicat în The Evolution Journal în 2012.
Ecosistemul Muntelui Roraima este caracterizat de prezența unor bazine cu apă cristalină și cascade care se revarsă pe marginile abrupte ale formațiunii. Studiile botanice au relevat că aproximativ o treime din vegetația prezentă este endemică, incluzând specii unice de orhidee și plante carnivore.
Fauna locală include specii rare de păsări nectarivore și amfibieni specifici, precum broasca neagră din Roraima (Oreophrynella quitchii). Cu toate acestea, izolarea acestui ecosistem nu este absolută.
Cercetări genetice efectuate pe patru specii de broaște din diferite tepuy-uri, inclusiv Muntele Roraima, au demonstrat că acestea au avut un strămoș comun în urmă cu aproximativ 5,3 milioane de ani, indicând posibilitatea unor migrații limitate între formațiunile geologice din regiune.
Deși Muntele Roraima este accesibil turiștilor, ascensiunea până la vârf necesită mai multe zile de drumeție pe un teren accidentat. Prima expediție care a reușit să ajungă în vârf a avut loc în 1884, marcând începutul explorării științifice a acestui ecosistem unic.
În prezent, numeroase specii de plante și animale din această regiune rămân încă nestudiate.
